lumea mea

Simt, vad, retraiesc...

2011-12-17T08:01:00.000-08:00

Mai e putin pana vine Craciunul. Afara miroase a zapada, chiar daca nu e. Si nici nu vreau sa fie. Nu aici, nu in Londra. Nu mai vreau haos, ca anul trecut...Casele de pe strada mea vestesc bucurie si imi arata ca am ramas in urma cu pregatirile. Am cumparat niste ingerasi si cu ce mai aveam ramas de anul trecut, am decorat un colt din casa, ascultand colinde.

M-am gandit la sarbatorile de acasa, cu fratii mei si la serile geroase, cu miros de sarmale si cozonac, cand mergeam la colindat, de mataniile pe care le faceam pe gheata si de staruinta noastra de a merge la toti cunoscutii.

In oras e forfota. Peste tot, fie ca mergi in magazine dimineata, in timpul zilei sau seara e tot timpul imbulzeala.
Lumea e foarte constiincioasa cand vine vorba de cadouri. Foarte multi oameni stau la coada sa li se impacheteze ceva sau poarta in mana pungi de cadouri sau poadoabe. Asta imi aduce aminte ca inca nu am cumparat tot ce mi-am propus si ca nici timp prea mult nu mai am.

Best friends: Boby, Radu & Mitzu

2011-11-02T04:44:00.001-07:00

Istanbul. Imagini 2

2011-07-22T10:30:00.000-07:00

Istanbul, in imagini

2011-05-20T15:30:00.000-07:00

Prin Istanbul

2011-05-14T03:20:00.000-07:00

Orice loc necunoscut iti rezerva surprize placute, care se pot imbina cu unele mai putin dorite.

Mi-a placut Istanbul datorita ospitalitatii si simtului umorului aratate de oameni, dornici sa-si sporeasca veniturile afacerilor de pe malul marii si din marile piete sau, pur si simplu, pentru ca erau incantati de oaspeti.
Am stat la hotel in zona veche a orasului, Sultanahmet. Asta ne-a permis sa evitam aglomeratia din trasportul in comun si sa vedem cat mai multe locuri, in drum spre atractiile cu care ne-am ocupat timpul din vacanta. M-au cucerit stradutele inguste, cu miros de fructe proaspete, unde magazinele de suveniruri si hotelurile de lux alternau cu locuintele devastate de incendii sau afectate de alunecarile de teren, peste care domnea regatul pisicesc si pescarusii.

Am fost delectati cu meniul variat si delicatesele turcesti, dar mai ales fermecati de mirosul diferitelor esente, care ne-au intampinat in restaurante si magazine. Am gustat din plin serile petrecute, in trecere, prin pietele mari, admirand oamenii cum cantau si dansau pe la colturile marilor magazine, mancand castane coapte si porumb fiert. Ne-am plimbat pe Podul Galatei, permanent navalit de pescarii care mancau fistic si povesteau, in asteptarea unei capturi cu care sa se laude.

Intr-una din seri, osteniti, aflandu-ne departe de hotel si putin descurajati de ploaie, ne-am urcat intr-un taxi, chemat de unul din ospatarii restaurantului unde am luat cina. Desi era putin dezorientat si fara GPS, soferul ne-a dat de inteles ca stie engleza si cunoaste destinatia. Era doar o impresie. Dupa ce a mers pe cateva strazi in care accesul era interzis, am coborat si am ajuns la hotel pe jos. Cel putin am invatat o lectie!

In 5 zile, am avut ocazia sa mergem prin toate locurile pe care am dorit sa le vedem in Istanbul. Una din cele mai cunoscut atractii este muzeul Hagia Sofia. Este unul dintre putinele locuri care dispun de tot la un loc: magazine de suveniruri, cafenea, facilitati pentru copii si adulti. Am fost dezamagita de Palatul Topkapi. Din punctul meu de vedere, curtile exterioare sunt singurele demne de renumele pe care il are palatul. Cine va merge sa viziteze, isi da seama de ceea ce zic.

Marele Bazar este unul dintre locurile care se merita vizitate. Atmosfera e unica. Produsele sunt variate si unele chiar sunt de calitate. Nu trebuie sa te lasi intimidat de preturile pe care le auzi la prima strigare. Oamenii de dincolo de tejghea sunt deschisi la negocieri, dar mai ales la dialog. Fara indoiala, toti vanzatorii carora le calci pragul vor intreba din ce tara vii si iti vor spune cel putin un amanunt legat de origini sau te vor intreba "ce faci ?", in limba pe care o vorbesti. Am vizitat si Bazarul cu mirodenii. Am cumparat ceva delicatese si am iesit repede. Nu de alta, dar aveam ce sa cumparam de toti banii, pusi de-o parte pentru vacanta.

Basilica Cistern a fost unul dintre putinele locuri in care am putut simti atmosfera de pe vremea sultanilor si chiar m-a impresionat atmosfera creata de imbinarea arhitecturii cu luminile.

Turnul Galatei ne-a oferit o panorama sublima de 390 degrade asupra orasului, de la aproape 70 de metri inaltime. Daca in afara cladirea este contruita din piatra, interiorul este decorat modern si ofera posibilitatea sa iei masa intr-un restaurant luxos, privind orasul de sus sau sa admiri linistit privelistea, din cafenea.

La terasele din centru sau de pe malul marii, in preajma magazinelor si a hotelurilor, pe la muzee, pe stancile abrupte, in apropierea ruinelor, se da lupta pentru suprematie intre pisici si pescarusi. Aceste vietuitoare sunt foarte iubite si hranite, in consecinta, de catre turisti dar si de localnici.

In alta zi in care soarele ne-a zambit, dupa o plimbare cu vaporul, am poposit pe insula deluroasa Buyukada, unde pe uscat, lumea circula doar cu carutele sau cu bicicletele. De departe, experienta de pe pe insula a fost mult mai interesanta decat toate zilele in Istanbul. Am avut liniste, soare, aer curat, mancare buna, servita pe malul marii, ne-am plimbat cu bicicletele si am admirat peisajul mirific si casele luxoase cu piscina, asezate pe strazile mici, de pe dealuri sau malul marii.

Pentru a ajunge, in port, in timp util, ne-am plimbat cu un taxi, tras de cai. De aceasta data, destinatia nu a mai fost ratata, ca in Istanbul, chiar daca acest "sofer" nu a avut in dotare un GPS.

Vaporul care face legatura intre Istanbul si Insulele Printilor este un mijloc de trasport intens utilizat pentru naveta, de catre localnici, sau pentru agrement, de catre turisti si este foarte ieftin.

Ma bucur ca am putut gusta, trecator, din viata autentica, cu bune si rele. As vrea sa ma intorc in Turcia, insa doar sa retraiesc pentru cateva zile atmosfera de pe Insula Buyukada, mangaiata de razele soarelui, imbiata de liniste si de briza marii.

Mofturi de Portobello Market

2011-04-10T04:00:00.000-07:00

Pietele de antichitati constituie unul dintre principalele atractii de pe lista turistilor, care vin in Londra.

Portobello Market este renumita pentru diversitatea produselor valoroase, vechi si foarte scumpe pentru oamenii de rand, dar si pentru preturile accesibile ale unor suveniruri originale.

Am plecat singura prin piata, sa mai cunosc...povesti, lucruri, oameni, chiar daca doar pentru cateva ore. M-am oprit intr-un magazin de haine si accesorii vintage. Unele articole aveau un design usor obraznic, indraznet si majoritatea erau lucrate din blugi, cu diferite mici accesorii sau broderii. Alte haine erau din casmir sau matase naturala.

La intrare, m-a intampinat o doamna, foarte ocupata cu retusatul machiajului. Mi-a zambit fugitiv. Apoi, s-a mai uitat, din cand in cand, la mine. Dupa ce a terminat, am zis:

- Mi se par originale si de bun gust hainele din acest magazin. E primul din zona in care vad un asa design.
- Da, stiu! Mutumesc! Sunt toate creatia mea... de ani de zile! Esti in vizita sau locuiesti aici?
- Stau in Londra de ceva vreme.
- Din ce tara esti?
- Din Romania.
- Ah, Romania! Sunt surprinsa ca iti plac hainele mele. De obicei, est-europenii nu stiu sa aprecieze calitatea si nu au nici bani sa-mi cumpere marfa. Sunt saraci.
- Serios? Ce legatura are bunul gust cu posibilitatile limitate? Sunt oameni saraci peste tot. Chiar si in UK.
- Dar nu fura. Stii, mie imi pare rau pentru tine, dar multi straini stiu ca romanii sunt cunoscuti prin fraude, mai mult tiganii, care fura, mai ales de la oamenii saraci. Oamenii de aici ii urasc si le e teama tigani.
- Aveti dreptate, intr-un fel. Dar si aici sunt tiganii irlandezi, care se comporta exact ca si cei din Romania. Cu toate astea, se fac judecati de valoare doar pe seama a ceea ce fac romanii. Oamenii sunt superficiali.
Dupa un moment de ezitare, conchide:
- Da, asa este. Stii, acum ma grabesc sa ajung la o intalnire si trebuie sa inchid. Daca mai treci pe la mine si iti place ceva, iti pot face reducere, poate nu ai bani.
- Va multumesc! Sunteti amabila, dar daca imi place cu adevarat ceva, am bani sa imi cumpar.
- Bine, te astept. Mi-a facut placere sa te cunosc.
- De asemenea. Poate pana data viitoare veti auzi si lucruri pozitive despre est-europeni si poate mi le veti face cunoscute si mie, dar si altora.

Asta este una din experientele memorabile, legate de originile mele. De multe ori, sunt indignata, alteori ma resemnez. Insa nu imi e rusine sa spun de unde vin. Am cunoscut multi conationali ipocriti, care se fereau sa mai vorbeasca romaneste, cand auzeau ca sunt romani in preajma. E trist, dar adevarat.

Relax

2011-03-15T12:20:00.001-07:00

Vremuri de pace

2011-02-27T13:00:00.000-08:00

Primele. Micute si sfioase

2011-02-03T09:05:00.000-08:00

Foamea bate panica

2011-02-01T05:54:00.000-08:00

Toata atmosfera de zi linistita de weekend s-a transformat intr-o stare generala de panica. Eram intr-un restaurant, dintr-un centru comercial din Wimbledon, cand, o alarma ce anunta un incendiu tocmai a inceput sa sune.
In cateva momente, iesirea principala a inceput sa se inchida automat. Dar, cateva adolescente, care aparent au uitat de iesirile de urgenta, s-au inghesuit sa iasa si au fost prinse de usa metalica.

Dupa ce ne-am vazut afara, din marea cladire inca mai ieseau oamenii cu mancarea in mana sau doamnele de la coafor, cu prosoape pe cap. Pompierii au ajuns neintarziat si au constatat ca alarma a pornit din cauza unei portii de mancare, uitate in cuptorul cu microunde, de un angajat al magazinului Debenhams.

Politistii ”au aterizat” si ei la fata locului, plictisiti, dar gata de actiune, teoretic. Chiar daca pompierii abia ajunsesera, portile Centre Court erau inchise,iar alarma inca mai suna, fie ca pentru ca erau infometati sau isi doreau sa-si continue maratonul de cumparturi, o parte din oameni au format o coada, petru a afla de la politie cand vor fi lasati sa intre din nou din nou in cladire.

Cum nu eram infometati si aveam cumparaturile facute deja,noi ne-am indepartat de locul cu pricina si ne-am urmat planul de bataie pentru ziua respectiva.

Zapada in UK= haos

2010-12-18T07:05:00.000-08:00

In Marea Britanie, cele 2 cuvinte mentionate in titlu au devenit sinonime.Oamenii se confrunta cu tot felul de situatii dificile si jenante pentru o tara ca Anglia. Statiile de tren se inchid, aeroporturile la fel, iar la metrou sunt intarzieri mari sau angajatii fac greva.

Autoritatile sunt alertate, dar prea slab pregatite sa actioneze. Secretarul Ministerului de Transporturi a declarat, intr-o interventie la postul BBC: "Trebuie sa recunostem ca nu suntem la fel de pregatiti pentru a intampina zapada, la fel ca tarile precum Finlanda". Oficialul a mai afirmat ca oamenii trebuie sa se arate intelegatori fata de autoritati, avand in vedere ca Anglia nu dispune de suficiente dotari pentru curatarea zapezii...Din discursul lui a reiesit ca oamenii trebuie sa plece pregatiti la drum si sa evite pe cat posibil sa se deplaseze, mai ales ca foarte multi nu au experienta de a conduce in conditii de polei.

Toate argumentele secretarului nu isi au rostul, mai ales ca nu este prima iarna in care cad zapezi si tara este paralizata. Credeam ca Romania sta prost la capitolul dezapezire, dar nu putem sa comparam situatia cu ceea ce se intampla in Marea Britanie in ultimii 3 ani.

2010-12-12T06:15:00.000-08:00

Imagine Reuters

Nu vreau sa ma gandesc la ce urmeaza. Protestul studentilor de saptamana trecuta a creat victime, dar si panica. Turistilor le este teama sa mai viziteze centrul Londrei si au grija sa verifice, inainte sa plece din hotel, daca mai au loc proteste la metrou sau daca studentii mai ies in strada. Aberanta decizie a guvernului de a majora taxele de studiu la 9 mii de lire pe an, intentia de a disponibiliza vanzatorii de bilete de la statiile de metrou, precum si alte evenimente negative au condus la o stare de tensiune care tinde sa se accentueze, incet, dar sigur, care arde mocnit. Fetele insangerate ale studentilor, jandarmii cazuti pe strada, imi amintesc de revolutie si de toate consecintele dureroase si rusinoase ale ei. Conform presei engleze, studentii ameninta cu proteste repetate, chiar daca legea majorarii taxelor a fost votata, iar angajatii de la metrou isi vor opri activitatea pana cand vor obtine o decizie favorabila. Cum metroul este cel mai rapid si des utilizat mijloc de transport, Londra va fi din nou paralizata, iar mersul la serviciu, un calvar.

Voi cat de stangaci sau uituci sunteti?

2010-11-20T01:47:00.000-08:00

Mi-am propus de foarte multe ori sa fiu mai relaxata si sa nu ma mai agit pentru orice nimic. Exagerez, de multe ori, acordand importanta unor lucruri fata de care altii nu dovedesc nici cel mai mic interes.
Uneori, sunt cu capul mult prea adannc printre nori si mult prea stangace. Cand imi dau seama de ceva ce nu am facut corect, simt ca totul se prabuseste, pentru moment in jurul meu.
Ma intreb ce se intampla cu mine. In ultima vreme incep sa imi raspund singura, mai ales dupa ce vad cum oamenii uita lucruri, uita amanunte, uita ce au de facut, complet. Vazand cum lucrurile se desfasoara in viata mea, am inteles ca pur si simplu faptul ca uiti sau pierzi este o chestie inevitabila, incontrolabila. Nu stiu daca asta se intampla numai celor care traiesc in societatea de astazi. Doar ca unora li se intampla cam des.
Alarma si "memento" de la telefon, notitele puse pe tastatura la serviciu, "to do list" in calculatorul de acasa, notitele din calendarul de pe perete, lista pentru cumparaturi sunt cateva lucruri foarte importante si eficiente, fara de care nu as putea sa supravietuiesc. Daca inainte eram un critic aspru al celor care uitau, intarziau sau pierdeau ceva, acum fac parte din tabara lor.
Voi ce "metode" eficiente anti-uitat folositi? Sunt curioasa!

Toamna in Hyde Park

2010-11-03T13:25:00.001-07:00

Brighton, imagini

2010-10-21T15:01:00.000-07:00

London Fashion Week. Imagini

2010-10-04T10:09:00.001-07:00

href="http://1.bp.blogspot.com/_EXVG2yqPH0c/TKoLRNYwySI/AAAAAAAAAZY/lYrs3ODo_pI/s1600/PICT5823.JPG">

London Fashion Week. Impresii

2010-10-02T13:11:00.000-07:00

Sindrofia s-a tinut intr-o cladire cu arhitectura impozanta, Somerset House, situata pe malul Tamisei. Interiorul emana un aer de decor vechi, dar primitor, daca ignorai aglomeratia si rasetele stridente.

La intrare am fost intampinati de niste domnisoare, dornice sa ne indreptam atentia spre bauturile lor colorate. Chiar imi era sete. Dar nu de alcool. Pentru ca nu stiam cat de curand o sa am ocazia sa beau un ravnit pahar cu apa, am cazut prada ispitei si am acceptat sa degust bautura acidulata. Dupa ce am primit o stampila pe mana, sa nu cumva sa mai cer inca odata, am pornit in expeditie. Paharul l-am abandonat la primul etaj.

In camerele inguste, pardoseala din lemn se agita sub picioarele vizitatorilor sau cumparatorilor, ca si cum s-ar fi saturat sa fie deranjata. Designerii renumiti sau casele de moda aflate la inceput de drum si-au expus creatiile de marca sau articolele care trebuia sa dispara din stoc. Reducerile au fost substantiale si binevenite, pentru cineva care nu cheltuise prea multi bani pe haine in ultima vreme. Eu m-am incadrat doar in categoria vizitatorilor.

Ba, la un moment dat, The Rubber Cow mi-a atras atentia. Era numele unei firme producatoare de genti si avea mascota o vacuta zambareata care spunea, pe etichete, ca niciun animal nu a fost sacrificat pentru confectionarea articolelor de carat. Designul desagelor era foarte interesant, dar, dupa ce am vazut ca nu erau din piele, am renuntat la gandul fugitiv de a cumpara o gentuta.

Cu doar cateva ore inainte de inchidere, in ziua finala a evenimentului, la unele standuri lumea se calca in picioare, la propriu. In alte parti, vanzatorii se bucurau vadit cand mai intra cineva pe usile larg deschise. In unele camarute, am calcat cu sfiala. Nu se auzea decat scartaitul podelei si respiratia vanzatorilor de la stand. Doua etaje au fost dedicate articolelor vestimentare. O iesire prin gradina ducea spre o alta cladire, rezervata prezentarii de produse cosmetice si accesoriilor. Doamnele si domnisoarele doritoare de coafuri sau machiaje extravagante puteau avea parte de rasfat doar pentru £10. M-am limitat sa probez cateva palarii si niste ochelari de soare. Din cauza oboselii acumulate dupa 8 ore de lucru, nu as fi mai avut rabdare in niciun caz sa stau inmarmurita, pentru ceva care ar fi disparut prin cateva miscari, inaite sa ma pun la somn... Inainte sa le vina randul la sedinta de rasfat, doamnele si domnisoarele si-au indreptat atentia spre barul din mijlocul incaperii. S-au desfatat cu cate o bautura sau o cafea si au mai devorat barfele aflate la ordinea zilei.

Pentru ca nu am fost hotarata, anul asta am ratat catwalk show-urile. Aparent, ar trebui sa mai fie un eveniment asemanator in preajma sarbatorilor de iarna si o sa mai am ocazia sa vad niste prezentari de moda.

La iesire am fost cadorisiti cu cate o sticla din bauturile pe care trebuia sa le savuram la venire, cu cate o punguta de cereale si o revista de moda, care oricum era gratuita si pe care o citisem deja.

Multumiri iubitului meu care a mijlocit intrarea gratuita la eveniment, noua si prietenilor nostri.

Cum se joaca Base cu ai lui si cu noi

2010-09-04T06:00:00.001-07:00

Poza este luata de pe gandul.info

Un parc, o binecuvantare

2010-09-04T02:07:00.000-07:00

Cel mai greu imi este sa stau in casa. O zi fara sa ies este un adevarat infern pentru mine. A fost o mare schimbare atunci cand am plecat de acasa, de la tara, pentru a merge la scoala, in Pitesti. Am lasat curtea mea mare, cu flori, catei si pisici, pentru a-mi petrece putinul timp liber intre 4 pereti, intr-un bloc, fara flori, fara catei, fara pisici.

In Pitesti, atunci cand imi era dor de iarba verde si natura, mergeam in Parcul Strand. In 3 ani, am batatorit fiecare carare, m-am dat huta in toate leaganele si am lenevit la soare pe toate bancile. Ba chiar am patinat, gratis, pe lacul inghetat. Cel mai important, am auzit privighetoarea, care credeam ca doar acasa, la tara, vine sa ne incante cu trilul ei. Desi o tot ascultam in fiecare zi, cel mai mult in noptile senine de vara, infatisarea ei a ramas un mister pentru mine. Bunica mi-a spus ca e o pasare mica si cenusie. Atat stiu.

Aici, in Londra, am norocul de a lucra peste strada de Hyde Park. De fiecare data cand vreau sa-mi aerisesc putin creierul, nu fac decat sa ma lungesc pe iarba verde si prospata. A fost o adevarata tragedie pentru mine, timp de o luna si ceva, cand nu am mai mers in parc. Iarba se uscase din cauza secetei si a fost inlocuita de un strat de praf.

Un spatiu verde este pentru mine mai mult decat o binecuvantare si valoreaza mai mult decat orice alt loc din Londra.Ieri, de exemplu, am stat in jur de o ora in parc. M-am gandit ca mi-ar prinde bine putin aer curat, dupa 8 ore de munca asidua. Mi-am luat cartea cu mine, dar nu am putut sa citesc. Niste pusti au venit sa joace fotbal in locul unde m-am asezat. Mi-au dat si mie cateva pase. Din pacate, buna-dispozitie ne-a fost stricata atunci cand, unul dintre copii s-a impiedicat de siretul desfacut si a cazut. S-a intins pe iarba si, cu ochii in lacrimi, dar abtinandu-se sa planga, ca orice barbat adevarat, astepta sa-i ii treaca durerea. Dupa ce m-am asigurat ca este in regula, mi-am luat ramas bun de la amicii mei de ocazie si am plecat.

The Householde Cavalry Museum

2010-08-27T09:39:00.001-07:00

Am vizitat micul muzeu toamna trecuta. Este de fapt un fost grajd, construit in 1750, minutios amenajat pentru a primi vizitatori. Curtea care adaposteste muzeul are porti grandioase, din piatra si este strajuita de cavalerii calare pe caii de rasa.

O parte din cladire inca mai adaposteste caii Cavaleriei. Garda se schimba in fiecare zi. Ceremonia se poate vedea pe unul din marile ecrane din holul muzeului.
Peretele ce separa grajdurile cailor de de locul unde sunt expuse diferite obiecte este din sticla transparenta, iar vizitatorii pot asista la pregatirea cailor pentru ceremonie sau pot privi cum sunt ingrijite animalele.

Vizita la muzeu nu dureaza prea mult, dar poate fi considerata o lectie de istorie interesanta si poate satisface curiozitatea mai ales a copiilor dornici sa vada costumatiile cavalerilor sau sa experimenteze diferite practici cavaleresti.

In curtea muzeului, cei care au atras cel mai mult atentia au fost soldatii din garda regala, care partulau sau care parca stateau fara sa clipeasca in preajma cladirilor din curte. In jurul strajerilor oamenii stateau la coada pentru a prinde loc liber sa se pozeze cu ei. Par ar fi fost niste mascote. Mi s-a parut putin exagerat...era o adevarata sedinta foto. Cu toate astea, pe chipul soldatilor am putut citi mandria si devotamentul fata de aceasta meserie, care nu este una usoara si care le face cinste.

Turistii dornici de suveniruri autohtone si le pot achizitiona din micul magazin, in care se gasesc tot felul de obiecte rare si foarte interesante.

Bath Spa, in imagini

2010-08-27T09:10:00.000-07:00

Din Irak... si pana in Romania

2010-08-26T11:32:00.000-07:00

O zi prolifica, in cele din urma! Cel mai important este ca mama-natura a tinut cu noi si ne-a lasat sa ne bucuram de vremea frumoasa. Nu stiu daca gaseam asa interesant Bath pe o vreme ploioasa.

“Biletele la control, va rog!” Ma simteam ca facand parte dintr-o piesa scrisa de Caragiale. Vazusem controlorul inca de cand a intrat in vagon, foarte distrat, foarte relaxat. Parea a fi un comediant, care isi face urmatorul numar. Poate era ...in timpul liber. Era unul dintre putinii pamanteni, carora parea sa le placa ceea ce fac. Cu un aer de om imposibil de combatut, a cerut biletul calatorului din fata noastra. Cu aceeasi sobrietate cu care citea ziarul, domnul a deschis portmoneul si a aratat insigna. Controlorul a tresarit, a ras zgomotos, cerandu-si scuze pentru deranj.

Dupa ce am satisfacut si noi curiozitatea “ nasului”, eu si iubitul meu ne-am continuat conversatia despre dilemele noastre existentiale. Chiar daca eram ocupata cu vorbitul si cu privitul peisajelor pe fereastra, nu am putut sa nu observ cum domnul, care statea de ceva vreme in fata noastra, a scos un fel de scancet inabusit, masandu-si umarul. I-am zis iubitului meu ca pare a se simti rau. Intrebat daca se simte bine, cu un zambet fortat, masandu-si in continuare zona ranita, ne-a dat de inteles ca este in regula.
Fara sa mai punem intrebari suplimentare, politistul britanic, fost soldat in razboiul din Iraq ne-a spus ca i se intampla des sa il doara din senin. Apoi am aflat ca era vorba de o rana, cauzata de explozia unei bombe, de pe vremea cand a fost in misiune.

"Vorbiti italina sau romana?" ne-a intrebat. I-am spus ca vorbim romana, dar ca multe cuvinte romanesti seamana cu cele din italiana pentru ca sunt limbi de origine latina. A facut comparatie intre limbi, intre popoare si a facut referire si la stramosii nostri, dacii. Ne-a mai intrebat daca “la revedere” se traduce “buna dimineata”. Am ras. Apoi ne-am indreptat atentia pe problemele sociale pe care le are si Marea Britanie, nu doar tarile de unde provin infractoriicu care el are de-a face.

Am fost surprinsa sa il vad asa deschis la conversatie. Parea ca nu mai simte disconfortul provocat de durere si ca ii place sa stea de vorba cu noi.
A avut multe de povestit despre romani. A arestat cativa infractori de pe meleagurile mioritice, in special tigani, de cand lucreaza la o sectie de politie in Londra, in una din zonele cele mai periculoase, cum spunea el. Apoi si-a amintit ca, in Germania, la un training, prin 1994, a impartit camera cu un craiovean. Dupa sfarsitul perioadei de pregatire si-au strans mana si apoi nu au mai stiut nimic unul de celalalt. Dar, intr-o zi, s-au regasit pe Facebook. Romanul si-a format acum o familie si locuieste in Bucuresti.

Britanicul nu a pomenit nimic de familia lui. Cat despre cariera militara, decizia guvernului a fost ca poate profesa doar ca politist. Trebuie sa se refaca. In razboi a fost translator, asigurand comunicarea intre oficialii sau locuitorii Iraqului si soldatii britanici. Vorbind cu noi, si-a exprimat dorinta de continua sa invete alte limbi decat cele cateva pe care le stie. Ne-a intrebat ce sanse are sa invete, in Londra, limba romana. Pentru ca nu i-am dat sperante prea mari cu privire la posibilitatea de a studia, a profitat de timpul petrecut cu noi si a invatat cateva expresii uzuale "on the spot".

Mi-ar fi placut sa il supun unui tir de intrebari, dar iubitul meu parca imi citea gandurile. Asa ca m-am multumit sa primesc informatiile pe tava, mai ales ca ma simteam epuizata de mai mult de 4 ore de mers cu trenul, o zi de plimbare prin Bath si mult sporovait, ca de obicei.

Ora de conversatie s-a sfarsit si am ajuns in Waterloo Station...prea repede. Mi s-a parut interesanta povestea lui de viata si am mai discutat despre lucruri pe care prefer sa le tin pentru mine. As vrea sa aflu mai multe despre activitatea militarilor plecati in razboi si m-am gandit sa-l contactez intr-un viitor apropiat. Am coborat si ne-am luat ramas bun respectuos.

Bath, taramul pescarusilor

2010-08-19T05:06:00.001-07:00

Am plecat spre Bath intr-o dimineata nesperat de frumoasa, pentru un oras ca Londra. Ne-am trezit cu noaptea-n cap, pe la 5 dimineata. Am plecat cu gandul de a dormi in tren, avand in vedere ca noaptea fusese scurta pentru noi si drumul se anunta destul de lung, in jur de 2 ore.

Contrar asteptarilor noastre, eu si iubitul meu am vorbit tot drumul, fara sa ne dam seama ca ne aflam in "quiet area". Abia mai tarziu am inteles de ce unii calatori din vagonul trenului se holbau la noi, ca si cum am comite o infractiune.
Era aproape ora 8, cand am ajuns in Bath. Cand am iesit din gara,am fost intampinati de un aer proaspat si cantecul pescarusilor, care ne-au tinut calea de-a lungul intregii noastre mici excursii. Parca incercau sa ne spuna ceva. Sau poate doar ne-au urat "bun venit".

Cum orasul este mic, gara se afla foarte aproape de centru. Dar, cum am ajuns prea de dimineata pentru a vizita obiectivele culturale, am facut o plimbare matinala prin parcuri. Zona centrala a orasului este inconjurata de ape. Mergand spre un shopping center, am trecut pe langa un pod, contruit peste apa. Podul adapostea case, birouri si magazine de antichitati. Pe acoperis, cativa porumbei lenesi inca erau plecati probabil in lumea viselor si pareau nepasatori de agitatia pescarusilor, care erau la inviorarea de dimineata. In apropierea podului, alti pescarusi matinali faceau baie intr-o cascada imensa, in lumina orbitoare a soarelui.Ii invidiam. Apa, soare, tihna... ce altceva iti mai trebuie?

Dupa cateva ore de vizitat gradini si parcuri cu aranjamente florale ingenioase si animalute prietenoase, inevitabilul s-a produs. Ni s-a facut foame. Si simteam nevoia sa beau o cafea. In cele din urma, am baut amandoi, desigur! Dar eu sunt cea care trebuie sa se planga...

Cat am stat la masa, o ploaie, venita din senin, i-a facut pe oameni sa stea, pentru cateva minute bune, in usa mall-ului. Am crezut ca stau la coada sau ca privesc la un spectacol. Dar nu! Vazand ca picaturile mari nu contenesc,am urcat la etajul I. Acolo era un restaurant elegant, in mijlocul caruia se afla o fantana arteziana. In jurul ei, peste tot, erau plante. Aveai impresia ca te afli intr-o gradina.

Cum speram din tot sufletul, ploaia s-a oprit si a lasat in urma un aer si mai proaspat. Ma asteptam sa se racoreaca, dar a fost la fel de cald si soarele nu a uitat sa-si mai faca, din cand in cand, aparitia.
A venit si momentul cand trebuia sa mergem sa vizitam si niste muzee, in timpul care ne mai ramasese. Fashion Museum! Primul pe lista, desigur! La intrarea in muzeu, am vazut un afis pe care era poza Printesei Diana. Era afisata, de asemenea, perioada in care turistii puteau vedea o parte dintre cele mai frumoase rochii ale ei. Cand am intrat, la casa de bilete ni s-a spus ca putem beneficia de o reducere, daca vom cumpara bilete pentru Fashion Museum si pentru Roman Baths Museum. Asa am facut. De aia imi place mie in tara asta. Daca stii pe unde sa umblii, poti vizita multe locuri, la preturi derizorii.

Revenind la muzeu, m-a facut sa visez, pentru o ora si ceva. Coridorul era mobilat la fel ca pe vremea balurilor la care participau aristocratii vremurilor de mult apuse, iar sub picioare am simtit un covor moale, catifelat, de culoare rosu-aprins. rosu. Am intrat in sala de bal, mai intai. Incaperea era luminata de 4 candelabre impunatoare, iar semineele fin sculptate ii dadeau salii un aer primitor. Nu as fi plecat, dar din camera alaturata se auzea muzica scotiana. Am putut privi, din usa, cum membrii unei orchestre isi faceau ultimele repetitii, inainte de marea petrecere. Sala era amenajata, foarte elegant, pentru o nunta, din cate ni s-a spus. Ne-am amintit ca mai avem multe de facut.

Prea repede trecuse timpul! Am ajuns sa vedem si rochiile printesei. In ceea ce priveste design-ul, ochiului meu critic nu i-au placut primele rochii. La radio-ul pe care l-am primit la intrare, gratuit, am puteam asculta cu ce ocazie si de unde a fost cumparata si purtata, rochia respectiva. Apoi, spre iesirea din muzeu, am urmarit un colaj scurt de filmulete, care infatisau aparitiile Dianei la diferitele evenimente mondene, insotita de membrii familiei regale sau singura. Toate tinutele erau confectionate din materiale fine, de calitate. Am aflat ca, dupa casatoria cu Printul Charles, Dianei i s-a impus de Casa Regala sa poarte acele rochii demodate si nedemne de trupul ei frumos, din punctul meu de vedere. Imediat dupa divort, Diana si-a redefinit stitul vestimentar. Noul look, noile haine, ii puneau in evidenta trasaturile frumoase si trupul gratios. O parte din rochiile care au apartinut printesei pot fi vazute si la Kensington Palace, in Londra, unde Diana si-a petrecut mare parte din timp, dupa despartirea de print. Acolo, in cateva camere, este o expozitie permanenta cu rochiile printesei.

Pe lista de vizite a urmat Muzeul Bailor Romane. In timpul Imperiului Roman, Baile Romane au indeplinit functii multiple. Atat bogatii, cat si oamenii mai putin instariti le foloseau, in fiecare zi sau cel putin saptamanal, avand in vedere ca preturile erau acceptabile. Pe vremea aceea, baile erau detinute si adminstrate de guvern. Apa era incalzita printr-un sistem si era adusa la suprafata de niste pompe. Acum, in camera unde erau pompele se gaseste o cafenea, cu vedere directa spre bai. Locul pe care se afla acum muzeul a fost redescoperit si restaurat pe timpul Reginei Victoria si este acum unul dintre cele mai prestigioase vestigii culturale. Cladirile care au mai putut fi salvate si reconditionate au o structura masiva. Strabatandu-le, mi-au dat imi presia ca urmaream un film despre romani, stramosii nostri.
Apa inca era calda, limpede, iar aburii mi-au trezit dorinta de ma relaxa in piscina imensa. Eram obosita si vizita noatra se apropia de final. Dar parca as fi vrut sa vad totul, inca odata, in aceeasi zi.

La scurt timp, dupa ce am ajuns in gara ploaia a inceput, din nou. Era un semn ca trebuia sa plec. Asa am considerat pentru a-mi alina gandul ca trebuie sa plecam. Dupa ce am urcat in tren, am inchis putin ochii. Inca mai vedeam razele puternice ale soarelui si auzeam tipatul pescarusilor.

Cat sa fiu de ghinionista?

2010-07-25T05:15:00.000-07:00

Nici vremea nu tine cu mine! Chiar nu ma pot obisnui cu gandul ca totul e ciudat in Londra.
Cand lucram in Romania, indiferent cat ar fi fost vremea de capricioasa, aveam noroc de vreme insorita, atunci cand aveam planuri de plimbare. Aici, de fiecare data cand sunt libera, pe langa faptul ca week-endu-rile lucrez, ploua, e innorat sau bate vantul. Imi stica toata buna-dispozitie.

Cand am chef sa ma relaxez in parc si vad toata iarba uscata, tanjesc dupa iarba verde de acasa, din Romania. Apoi ma gandesc la inundatii,la dezastrul provocat de ape. Imi dau seama cat sunt de necajiti acei oameni, care traiesc drame adevarate. Realizez ca nu am motive sa comentez despre fapte insignifiante.

Apa a iesit la promenada...

2010-07-10T09:03:00.000-07:00

...pe strazile din Cernavoda.
Cum se poate folosi un atfel de titlu cand este vorba despre o stire al carei continut e tragic? Stiam ca romanii sunt renumiti pentru priceperea de a face haz de necaz, dar mi se pare ca antenistii au exagerat! Sa nu mai vorbesc despre tonul vesel cu care s-au relatat necazurile oamenilor luati de ape.

S-a intors lumea pe dos!

2010-06-20T06:42:00.000-07:00

De cate ori nu ati auzit expresia asta?
Asta imi vine sa zic de fiecare data cand trebuie sa pornesc centrala si cand inghet, la propriu, dimineata cand plec la serviciu. Suntem in luna iunie. Mai e putin si trece vara si eu nu am avut timp sa ma bucur de cateva zile caldute.

Cand ploua in Londra si e torid in Romania, ma bate gandul sa ma teleportez... pentru cateva ore. Apoi ma razgandesc...

Nu-mi place cand vremea are influenta asupra mea. Cand aveam incredere in prognoza BBC ma trezeam cu pofta de viata, dar imi disparea imediat ce ma uitam la frunzele copacilor batute de vantul aproape nelispsit din peisajul meteorologic. Dupa ce m-am convins ca specialistii BBC fabuleaza, port garderoba dupa mine: tinuta de dimineata si tinuta de dupa-amiaza. Asa, nu simt nici frigul patrunzator de dimineata si nici nu ma mai sufoc din cauza caldurii, uneori cam scumpa la vedere, ce-i drept.

Jose Mourihno

2010-05-26T02:32:00.001-07:00

L-am vazut pe una dintre strazile din apropierea renumitului centru comercial Harrods. Era zgribulit de frig. Cu maineile in buzunare, mergea nestingherit printre oamenii care se grabeau sa se adaposteasca de ploaie. Fata ii era intunecata, ca mai tot timpul si parea ca se gandeste departe.

Dupa ce am realizat cine era, mi-a venit in minte armata de musculosi care insoteste "personalitatile" din Romania. Cat de vanitosi fi oamenii care gusta, peste noapte, succesul in profesia pe care o urmeaza si care se bucura de atentia publicului fara a avea vreo realizare notabila.

De ce sa vizitati Oxford

2010-05-25T11:36:00.000-07:00

Intr-o zi de primavara,insorita doar de dimineata, ne-am facut bagajul si am plecat sa vizitam Oxfordul. Chiar daca dupa-amiaza ploaia ne-a facut o vizita lunga si asteptata dealtfel, ne-am bucurat de plimbarica.

Am avut ocazia sa ma simt putin in Romania, in tara mea.Foarte multe cladiri din Oxford seamana cu cele din centrul Sibiului. Turnurile si turnuletele au aproape aceeasi arhitectura. Multe strazi sunt inguste, iar casele aveau usi vechi si solide, asemanatoare castelelor antice.

Intrarile colegiilor sunt grandioase sau foarte mici, iar gradinile sunt infrumsetate de verdeata si aranjamente florale vioi si bine intretinute. Pentru a ne bucura de splendoarea acestor gradini trebuia sa platim o suma modica, 3 lire, dar avand in vedere ca vremea insista sa ne faca dusuri repetate am preferat sa vizitam cateva muzee.

La Ashmolean Museum, cel mai mult m-au incantat picturile in ulei. Aici, spre deosebire de National Gallery, din Londra, iti este permis sa pozezi totul.

Cand am ajuns in zona magazinelor si a barurilor scumpe, am avut impresia ca m-am intors in Londra. Din punctul meu de vedere, Oxfordul este un oras complex, mult mai interesant decat Londra si poate fi locul perfect pentru studentii iubitori de viata de noapte, din baruri, pentru cei carora le place sa studieze in biobliotecile celebrei universitati, dar si pentru romanticii carora le plac plimbarile sub clar de luna.

Oxford

2010-05-25T10:36:00.000-07:00

De unde bani de detectivi?????

2010-05-05T01:33:00.000-07:00

Cine nu a fost cel putin odata in concediu medical, fara fie bolnav? Mai ales daca lucrezi in Romania si nu ti se da voie sa pleci in concediu decat dupa 1 an... Vorbesc din experienta. Va dati seama ca puteam sa ramanem fara paine, doar pentru o mica escapada, daca am fi lucrat pentru o companie cum sunt cele care pun detectivi pe urmele angajatilor? Pare a fi o arma cu 2 taisuri.

Daca privim problema din perspectiva angajatitilor, mi se pare absurd sa fie urmariti ca pe timpul comunistilor. Credeam ca a apus vremea Securitatii sau "baietilor cu ochi albastri"! Dar, nu! Mie mi se pare corect sa respectam atunci cand suntem respectati, mai ales cand vine vorba de munca noastra, in plus, neplatita. Din pacate, suntem victimele banilor si in acesta situatie. Banii angajatorilor vorbesc si nu respectul lor sau bunul simt. De cate ori nu muncim ore in sir, peste program sau 12 ore in loc de 8? Cate firme respecta drepturile angajatilor?

Este adevarat si faptul ca sunt multi care primesc bani doar pentru ca se ocupa cu statul degeaba. Dar asta este o alta poveste...
Puteti citi mai multe despre cum cheltuie angajatorii bani sa-si verifice angajatii "bolnavi" accesand link-ul urmator:

http://www.gandul.info/reportaj/detectivi-pe-urmele-angajatilor-care-si-inventeaza-boli-la-pat-sa-fuga-la-schi-in-alpi-6089926

Asa ne trebuie!? Fraieriti, in tara noastra

2010-04-28T03:11:00.000-07:00

Nu stiu ce sa mai cred! Cum poate sa faca Ministrul Invatamantului o asemenea magarie? Tocmai a elaborat un proiect de lege potrivit caruia, printre altele, ar trebui sa se asigure transport si masa gratuite elevilor maghiari care studiaza in alta localitate decat in cea in care locuiesc.

Ceea ce eu imi doresc este ca aceasta lege absurda sa nu fie votata in Parlament. De ce? Pentru ca primul cuvant care mi-a venit in minte cand am citit stirea a fost "discriminare". Mi s-ar parea corect ca si elevii romani sa aiba aceleasi beneficii. Cu ce sunt ei mai prejos? De ce ar fi maghiarii mai speciali?

Poate pentru ca stiu sa lupte pentru drepturile lor, comparativ cu noi, care nu stim sa ni le cerem pe ale noastre si poate pentru ca, dincolo de aruncarea unor pareri pe site-urile ziarelor si pe bloguri, nu vom interveni altcumva.

Vreme frumoasa, pofta de viata....

2010-04-25T05:18:00.000-07:00

In sfarsit a venit primavara. Nu stiu cum si prin ce minune, dar niciodata nu am asteptat-o atat de mult. Aveam impresia ca nu o sa mai scap de haine groase si ca nu o sa mai fiu vreodata nerabdatatoare sa ies din casa. Din pacate sau din fericire, sunt genul de persoana cu o stare de spirit care se lasa foarte usor influenta de vreme. Poate ca sunt meteosensibila:). Prima data am auzit acest cuvant de la un fost profesor de la facultate, acum cativa ani. Mi s-a parut amuzant, dar de la o vreme am inceput sa cred ca mi se potriveste aceasta denumire a cauzei starii mele de spirit.

Strada pe care locuiesc pare sa fie alta si peisajul imi pare strain, dar imi lumineaza privirea oridecateori merg pe trotuar sau ma uit pe fereastra. Chiar daca stau de ceva vreme in Londra, doar primavara, cu toate schimbarile ei, m-a facut sa ma indragostesc de oras.

Cel mai mult sunt invidioasa pe cei care stau la soare, tolaniti, pe iarba verde din parcuri. Maine sunt libera, dar de astazi a inceput sa ploua, temperatura a mai scazut cu cateva grade si maine e posibil sa fie la fel. De azi dimineata, nu ma gandesc decat cum sa fac sa ajung mai repede intr-un parc si sa uit de mine, intinsa, la soare. Asa imi incarc bateriile cel mai bine.

Marble Hill Park

2010-04-14T11:56:00.001-07:00

2010-04-14T05:18:00.000-07:00

Greenwich Park

Locuri pentru care merita sa traiesti in Londra

2010-04-14T04:55:00.000-07:00

Pe langa pitorescul turistilor si a nationalitatilor care locuiesc in orasul asta imens, exista si un pitoresc aparte al spatiilor verzi, amenajate sau pur si simplu inzestrate de natura cu armonie: intre oamneni, vegetatie si animale. Un fel de rai pe pamant. Desi foarte intens vizitate de turisti sau locuitori ai Londrei, care vin la gratare, picnicuri sau doar sa se plimbe cu bicicletele si sa stea tolaniti la soare, curatenia este desavarsita, comparativ cu unele strazi din centrul orasului sau de la periferie.

Din punctul meu de vedere, asta este unul din intelesurile cuvantului "civilizatie": sa stii sa respecti natura. LOcurile despre care vorbesc sunt Richmond Park (situat in apropierea uneia dintre cele mai scumpe si mai frumoase zone din Londra) si Greenwich Park.

Sa fii credincios in Londra!?

2010-04-05T11:41:00.000-07:00

Frustrant. Ca mai toti credinciosii, m-am pregatit pentru noaptea de Inviere. Si cum anul trecut am petrecut Pastele pe drum si prin spital, anul asta am vrut sa recuperez si sa petrec aceasta sarbatoare cum obisnuiam odinioara.

Din nefericire pentru mine, am fost foarte dezamagita si luata prin surprindere de ceea ce s-a intamplat la Biserica Crestin Ortodoxa din Londra.

Stand in ploaie si tinand sub umbrela mare inca vreo 6 persoane straine, asteptand sa se deschida biserica si sa cantam "Hristos a inviat!" am aflat, intr-un tarziu, ca am 2 posibilitati: fie iau lumina si plec, fie stau in ploaie si frig pana cand se plictiseste cineva si iese din biserica sa imi cedeze locul. Am mai fost si cu ocazia altor sarbatori la biserica, dar nu am avut idee ca de Inviere nu o sa am loc in lacasul sfant sau ca romanii vor veni cu 2-3 ore inainte sa inceapa slujba si ca vor ocupa toate locurile si nici ca strada din fata bisericii va fi inchisa traficului si ca va fi plina de romani.

Asa ca imediat dupa ce am luat lumina, am plecat spre casa, grabita de o ploaie care se incapatana sa se inteteasca si care imi accentua senzatia de frig.

I'm confused!

2010-03-31T08:39:00.000-07:00

Detest intarzierile mijloacelor de transport in Londra. Cand te grabesti mai mult si cand iti e lumea mai draga, te trezesti ca nu circula un metrou, ca o statie este inchisa, ca trebuie sa schimbi trenul sau metroul cu autobuzul si sa faci un drum de o ora in 2 ore si jumatate, si asta in cel mai fericit caz!

Ca si cum nu ar fi suficient ca ti se dau planurile peste cap, uneori mai ai parte si de angajati in transporturi care nu stiu pe ce lume traiesc, care sunt plictisiti sau turmentati si confuzi. Abia scoti, daca scoti, cateva cuvinte de la ei, care iti vor fi de mare folos: "I'm confused". Asa mi s-a intamplat intr-o zi de luni, inainte de a ajunge acasa, dupa ce am petrecut mai mult de 6 ore pe drum. De la un turmentat, am trecut la un plictisit, din cauza caruia puteam sa pierd metroul, gata sa plece la cativa metri in fata mea.

PRINTRE NORI

2010-03-13T04:59:00.000-08:00

OXFORD STREET

2010-03-13T04:49:00.000-08:00

CIVILIZATIE

2010-03-13T04:46:00.000-08:00

PROTESTE

2010-03-13T03:08:00.000-08:00

Romanii, nice people...doar in tara lor

2010-02-24T11:52:00.000-08:00

"Orice padure are uscaturile ei". Cred ca asta ar fi sloganul unei campanii, care sa reabiliteze, intai de toate, imaginea romanilor in lume, si apoi, sa promoveze frumusetile Romaniei. Din pacate, presa, atat nationala, cat si internationala, scoate tot mai des in evidenta partea negativa a natiei noastre. Oamenii care ar putea constiutui exemple pozitive, sunt uitati si activitatea lor este luata in considerare cand intr-o redactie este criza de subiecte.

Nu-mi place ca suntem discriminati si tratati ca o tara de oameni care stiu doar sa fure si care nu sunt capabili sa castige un ban cinstit. Fiecare roman ar trebui sa constintizeze ca are un rol de osebit de important intr-o tara straina: este ambasador. De aceea, inainte de a face apel la posibilii turisti, stimabilul ministru ai Dezvoltarii si Turismului, ar trebuie sa ia in calcul promovarea tarii, cu ajutorul romanilor.

In functie de comportamentul fiecaruia, banii investiti in promovarea turismului isi vor gasi sau nu utilitatea. Trebuie sa se uite ca "Romania este o tara frumoasa, dar ca este pacat ca e locuita" si trebuie sa fim demni sa locuim in aceste superbe tinuturi.
Cei care tind sa eticheteze gresit romanii, ar trebui sa-si vada "gunoiul din propria curte". A se vedea mizeria si proasta educatie a oamenilor pe care le intalnim, in aceeasi masura, atat in Bucuresti, cat si in Londra sau orice alta capitala din lume. si deci, ce avem noi in minus sau in plus, fata de altii, daca fiecare padure are uscaturile ei?

La multi ani si tot ce va doriti, dragi bloggeri!

2009-12-31T06:59:00.000-08:00

Despre femeia…londoneza

2009-11-12T09:11:00.001-08:00

Este week-end… de octombrie si o zi innorata. Vremea uneori mohorata , obisnuita pentru oamenii care locuiesc in Londra, nu-i impiedica sa renunte la diferitele activitati, cum ar fi shopping-ul. Oxford Street, cunoscuta drept strada din Londra cu cele mai renumite lanturi de magazine, a devenit neincapatoare pentru pietoni. Ca atare, au inceput lucrarile de extindere a trotuarelor.
Chiar daca reducerile pe timp de criza sunt rare ca si floarea-de –colt, magazinele din capitala Angliei, care au supravietuit acestei perioade negre, se bucura in continuare de clienti sau mai bine-zis de cliente. Nimic nu le impiedica pe reprezentantele sexului frumos sa-si mai adauge un articol de sezon in garderoba. Imbracate de iarna, cu paltoane si cizme sau purtand rochii vaporoase, cu toate combinatiile de culori, doamnele si domnisoarele londoneze se inarmeaza cu rabdare si ies sa profite de timpul liber. Purtandu-le de grija copiilor care le insotesc, linistindu-i atunci cand isi pierd rabdarea din cauza agitatiei din jur, mamicile reusesc sa tina pasul cu femeile fara responsabilitate maternala.
Femeile din Londra pot fi foarte usor recunoscute. Relaxate si grabite in acelasi timp, majoritatea poarta accesorii extravagante si afiseaza o atitudine ostentativa. Gentile de umar sunt, printre altele, adevarate saloane de infrumusetare. Ochelarii de soare sunt nelipsiti, indiferent daca fac parte dintr-o tinuta eleganta sau sport. Aflate pe strada, in autobuz sau in metrou, londonezele nu ezita sa-si retuseze machiajul, sa foloseasca o crema de fata sau de maini. Astfel, pretuiesc fiecare secunda a timpului, care pare a fi tot mai pretios. In cazul in care, in ziua respective au avut mai mult timp pentru ingrijire, cand se intorc de la serviciu, in metrou sau in autobuz, doamnele citesc romane de dragoste.
In ceea ce priveste exprimarea afectiunii, singurele cupluri ale caror parteneri se tin de mana sau se saruta discret sunt cele de alte nationalitati. Pot spune ca englezoaicele sunt independente sau cel putin asa vor ele sa para. De cele mai multe ori, merg la cumparaturi si folosesc cardurile sotilor sau al partenerilor pentru plata “rasfatului”, cu sau fara acordul acestora. De aceea, pentru a preveni “frauda in cuplu”, in multe magazine din Londra nu se accepta plata decat cu bani cash sau cu cardul personal.
Doamnele trecute de varsta a doua se relaxaseaza, cel mai adesea, iesind la plimbare cu cainii. Cand vremea este neprielnica iesirii in aer liber, imbracate elegant, ies la cafea cu prietenele. Foarte rar merg sa se joace cu nepoteii in parc. Chiar si la o varsta onorabila, bunicile nu se lasa mai prejos decat nepoatele in ceea ce priveste trendul, purtand in ureche, discret, chiar si doi cercei.
In opinia unora ciudate, a altora complicate, femeile din Londra raman o emblema de necontestat a orasului.

O zi de week-end in Londra

2009-11-12T09:09:00.000-08:00

Londra este un oras al contrastelor, care reuneste oameni din toate colturile lumii, reusind sa isi puna amprenta asupra fiecarui individ, indifent de nationalitate sau religie. Chiar daca este unul dintre cele mai mari dezvoltate orase ale lumii, in capitala Marii Britanii exista, in aceeasi masura, oameni care sunt multumiti de conditia lor sociala, dar sunt si persoane care considera ca li se incalca drepturile. Ca atare, protesteaza. Chiar si in week-end, cand pe malul Tamisei se plimba indragostitii sau centrul orasului este impanzit de turisti, dornici sa se fotografieze in diferite locuri, alti cetatenii sau locuitori ai Londrei au iesit in strada sa-si ceara drepturile. Angajatii Royal Mail, dar si cei care protestau impotriva deciziei premierului Gordon Brown de a suplimenta numarul de soldati din Afghanistan au incurcat planurile turistilor de a se urca pe spatele leilor din Trafalgar Square. Pe strada care duce la impozantul Big Ben, printre protestatari, turistii, care mai de care, se straduiesc sa se obtina o amintire si in acest loc. Premierul Gordon Brown, a avut parte de o “vizita” neasteptata. O parte din protestatari, insotiti de politisti, au ales sa-si puna of-ul chiar in fata impunatoarelor porti, care margineau accesul spre strada unde premierul locuieste.
Spre seara, pe malul Tamisei, chiar daca temperatura a scazut simtitor, si din cauza apropierii de apa, s-au adunat oamenii care si-au facut cariera in acel loc. Sunt persoane care stiu sa atraga curiosii, mai ales copiii, prin diferite elemente senzationale. Vin, se pozitioneaza cat se poate de strategic fata de concurenta, isi pun instalatia pentru sunet si recuzita si sunt gata de show. Experienta i-a invatat sa se descurce in orice situatie: si atunci cand un numar nu le iese sau cand un om din public refuza sa participle la spectacol, de teama de a nu cadea in penibil. Cel mai bine stiu sa ii faca pe trecatori sa ia parte la show si sa distreze audienta, chiar si pentru cateva secunde. Unul dintre amatorii de senzatii tari, inainte de a fi legat cu lantul si incatusat, in mijlocul audientei, exclama acuzator: “In fiecare seara, acest domn iese cu o alta doamna!” Domnul cu pricina era un barbat sobru, imbracat elegant, era la brat cu o doamna respectabila si treceau prin spatele scenei improvizate. Bineinteles, ca toata lumea a ras, inclusiv, comediantul de ocazie sau “incriminatul”.La finalul spectacolului, oamenii sunt rugati sa lase cateva lire pentru a compensa munca celor care s-au ocupat cu buna-dispozitie.
Noaptea s-a lasat. Odata cu ea a inceput un vant puternic, parca din alte locuri venit. Daca pentru unii relaxarea in aer liber luase sfarsit si se grabeau sa ajunga cat mai repede acasa, pentru altii, distractia adevarata abia incepea, iar pe strazi, oamenii imbracati lejer, ca pentru plimbare, au fost inlocuiti de cei care purtau haine pretentioase.

Oameni care ajuta oameni

2009-11-12T09:08:00.000-08:00

A fost fondata in anul 2000. Timp de aproape 10 ani, Fundatia “Hilton in the Community Foundation”, din Londra, a ajutat copiii si tinerii de pana la 25 de ani sa primeasca o educatie mai buna sau sa lupte cu bolile grele. Toti banii au fost donati, fie de oaspetii care se cazeaza la hotele Hilton, fie de persoane care au dorit, pur si simplu, sa faca un gest nobil.
Norocul acestei fundatii, este acela de a fi luat nastere intr-o lume in care generozitatea si solidaritatea functioneaza la nivelul tuturor mediilor sociale. In aceeasi masura, oamenii, cu o conditie financiara consolidate, contribuie la activitatea fundatiei prin donatii, iar cei fara astfel de posibilitati fac voluntariat. Cei mai multi voluntari sunt tinerii, care fie vin la fundatie in timpul liber, fie sunt in cautarea unui loc de munca. Cea mai importanta rasplata a acestora este aceea de a stii ca au putut sa dea o mana de ajutor copiilor sau tinerilor care au diferite probleme. De asemenea, nu este de uitat nici faptul ca voluntarii se aleg cu experienta, in ceea ce priveste munca de birou.
Fundatia organizeaza anual o serie de evenimente, la pregatirea carora angajatii nu ar face fata, fara vointa voluntarilor. Munca de birou este anevoioasa si presupune, zilnic, multa rabdare si atentie. Un bal caritabil, la care au participat 400 de persoane, a necesitat cel putin 8 ore de munca de birou si de teren, zilnic, timp de mai bine de 3 saptamani. Zece persoane s-au implicat, numai in ceea ce priveste organizarea: promovarea evenimentului, rezervarea restaurantului, printarea de invitatii si brosuri, cautarea premiilor pentru licitatie si tombola, rezervari pentru taxiuri, contactarea sponsorilor, realizarea unui scenariu care trebuie respectat de gazda balului, raspunderea la mail-uri si telefoane. Anul trecut, rezultatul muncii a fost pe masura: strangerea a 370 de mii de lire, bani care au ajuns la copiii cu dezabilitati, din Londra.
In acest an, fundatia si-a propus sa colaboreze si cu celelalte hoteluri Hilton din Europa, printre care si cu Hilton Bucuresti. Tot ceea ce trebuie sa faca oaspetii cazati la acest hotel din capitala Romaniei este sa adauge pe factura serviciilor, un euro, in lunile noiembrie si decembrie. Banii adunati in Campania “Mici Schimbari, Mari Diferente” vor fi donate Asociatiei Ovidiu Rom, din Bacau, care ofera servicii integrate pentru menţinerea în scoala a copiilor care provin din familii foarte sarace.
Tot ce ne ramane de facut, este sa urmam exemplul oamenilor care ajuta, fara sa astepte nimic in schimb. Numai asa putem spera la mai bine, pentru noi si pentru semenii nostri.

Produse romanesti ieftine, dar expirate, in Londra

2009-11-12T09:04:00.001-08:00

Situat pe una din strazile din Vestul Londrei, Seliger East European Food & Drink este magazinul care ureaza “bun venit” in cateva limbi, printre care si romana, vanatorilor de produse traditionale la preturi reduse. Oamenii cumparau alimentele la reducere cu bratul, fara sa citesca termenul de valabilitate. In magazin, se gasesc, pe acelasi, raft conserve rusesti, bulgaresti sau romanesti expirate de cel putin doua luni, la preturi de sub o lira. Laptele, produs in Romania, era singurul aliment la reducere, care trebuia sa expire a doua zi. In aceeasi capcana pot cadea si clientii magazinelor indiene, de la coltul strazii, in orice zona a Londrei. Aceste buticuri comercializeaza produse traditionale din diferite tari, la preturi care atrag clientii. Ceea ce oamenii care cumpara nu stiu este ca le este pusa in pericol sanatatea.

2009-10-05T13:43:00.001-07:00

Sa nu credeti asa ceva! Aceasta proprietate este patrulata si pazita de 3 dulai, de fapt, care au sarit la mine cand am imortalizat atentionarea.

Cornul si laptele, papa pentru catelusi

2009-10-01T12:15:00.000-07:00

Imi plac tot mai mult copiii cu care intru in contact. Sunt parca tot mai inteligenti si mai inspirati. Pe langa faptul ca imi dau replici care ma lasa masca, ei mai fac si lucruri utile. Nu fac risipa pentru ca e criza. Si uite asa, chiar daca firmele cu care guvernul a incheiat contracte pentru "programul cornul si laptele" distribuie produse expirate sau vechi, micutii au gasit o utilitate pentru alimente: hranesc cateii de pe strada sau de acasa.

Mi se pare absolut revoltator faptul ca niste bisnitari isi permit sa puna in pericol vietile copiilor si sa profite in continuare de banii luati din buzunarele noastre, fara ca nimeni sa ii traga la raspundere. Cei care ar trebui sa se ocupe de lucrul asta si de multe altele, care ingroapa Romania in mizerie, isi strang jucariile si pleaca. Rusine!

Pe ce mai dau romanii bani: pe prostii!

2009-08-27T14:39:00.000-07:00

Daca te uiti in stanga si in dreapta, vezi ca mai toata lumea se plange ca nu mai are bani. Dar nici minte nu au unii care, insotiti de iubite sau de sotii, platesc pentru a vedea un dezmat dezgustator si ieftin. Pentru a iesi, intr-un fel, cu fata curata, organizatorii au promovat in spatele scenei "produse pentru siguranta vietii sexuale si a sanatatii individului". Cine credeti ca, cel putin, a observat acest lucru, cand pe scena se petreceau lucruri muuuult mai incitante? De-aia nu putea Romania sa-si vada de criza cea de toate zilele, ca nu aveam Eros Show?! Ceea ce m-a intrigat cel mai mult a fost faptul ca televiziuni si ziare, au promovat evenimentul si au prezentat si filmulete cu starletele nud, la acestea putand avea acces, foarte usor, copiii. Rusine mass-media!

Monicaca, studenta eminenta?

2009-08-22T12:15:00.000-07:00

Da. Asa reiese de pe site-ul SNSPA. Columbita este prima pe lista admiterii ID, la Faculatetea de Comunicare si Relatii Publice. Parca o vad peste ceva vreme conducand campania electorala a Tribunului, Becali, Base sau a vreunui Obama de Romaniei... ca tot il asteapta concetatenii nostri ca pe Dumnezeu.
Sincer, nu stiu cum de i-a venit doamnei Columbeanu o astfel de idee, dar din cunostintele mele umile, pentru a-ti construi o cariera in domeniu, e nevoie sa stii sa vorbesti, din toate punctele de vedere, sa iti sustii un punct de vedere pana la capat, nu sa-ti iei jucariile si sa pleci. Dar, poate, daca trece des pe la scoala, invata si lucrul asta si poate chiar devine un profesionist!

Unde esti copilarie?

2009-07-31T12:11:00.000-07:00

Vine un moment cand te plictisesti chiar si de tehnologie si vrei sa te relaxezi. Chiar daca era prea cald pentru ca cineva sa-si doreasca sa stea afara, ieri am iesit in gradinita din fata casei si am gasit un loc la umbra nucului. Simtind mirosul ierbii proaspat cosite, am zarit in locul unde, cu multi ani in urma imi petreceam zilele toride de vara si ma dadeam uta, o buturuga mica. Era a visinului aparent firav, dar primitor, cu o creanga pe care ma simteam mai bine decat in orice fotoliu. Acum el nu mai exista decat in amintirea mea si poate a surorii mele si, poate, cine stie, a prietenelor noastre din copilarie. Mi-au venit in minte salturile din visin in mar si invers, zgarieturile si vanataile, aparute ca urmare a neastampararii, supararea trecatoare a mamei cand vedea ca am patat iar hainutele sau pentru ca atunci cand trebuia sa dorm dispaream din pat, de langa sora mea si ma gasea la joaca...

Mi-am dat seama ca imi e dor de copilarie, chiar daca nu am incetat niciun moment sa fiu copil si m-am gandit la faptul ca daca as fi pusa in situatia de a alege intre a-mi petrece perioada inocentei atunci sau in era tehnologiei, as fi ales, fara indoiala, sa-mi petrec la fel copilaria: nu as da joaca in visin, in mar sau dud si nici "de-a v-ati ascunselea" sau povestile bunicului pe niciun joc pe calculator sau desene animate cu limbaj violent.

As da orice sa mai pot fi cel putin o zi din viata mea o fetita care se bucura de prima floricica din gradinita, care a inflorit, de prima randunica sosita din tarile calde, un copil care sa planga atunci cand vede un porumbel ranit si care se lasa alintat de bunici.

Baitza la lighean

2009-07-04T05:28:00.000-07:00

http://www.adevarul.ro/rss/articol/pitesti-protest-in-fata-primariei-pitesti-cu-prosoape-sapunuri-si-spuma-de-ras.html

Acesta este link-ul pe care trebuie sa-l accesati daca vreti sa vedeti cum au protestat tinerii din Pitesti fata de privarea de apa calda, nu se stie pentru cat timp, a intregului oras.

Unde-i lege nu-i tocmeala... teoretic

2009-06-24T13:19:00.000-07:00

Practic, lucrurile nu stau de loc asa. In primul rand, taxa de 800 pentru scoala de soferi mi se pare colosala. Atat e in Pitesti. La fel sta situatia si in Bucuresti, chiar daca s-a sesizat Consiliul Concurentei. Mai multe firme din capitala au primit o amenda pe masura lacomiei. Cei sanctionati ar trebui sa scada preturile de inscriere, dar sunt hotarati sa ceara dreptate in instanta.

Probabil ca la Consiliul Concurentei in Pitesti se doarme in post. Nu cred ca s-ar supara vreun cetatean al acestui frumos oras daca ar plati mai putin pentru obtinerea permisului de conducere. Din pacate, autoritatile locale nu sunt capabile sa preia exemplele pozitive de la nivel inalt si nici nu vor fi in prea scurt timp sau poate niciodata. Dar eu il tot astept pe Obama... al Romaniei, sa iasa la lumina.

Doamne care se respecta!

2009-06-18T11:46:00.000-07:00

Ce poti face intr-o zi torida de iunie, daca ti-ai terminat indatoririle? Sa te relaxezi si sa te delectezi! Cum? Luati exemplu de la cele doua doamne ingenioase. Au cumparat cate o bere, s-au asezat "la bar", pe doua "scaune" si au savurat momentul, sub privirile curioase ale calatorilor din autogara. Trebuie sa recunosc faptul ca apreciez spontaneitatea acestor fiinte. Chiar ma bucur ca mai exista si oameni care stiu sa se respecte! Mai ales ca viata e asa scurta si plina de oamnei in criza: de timp, de bani, de umor, de respect... si ma opresc aici.

S-a incheiat o etapa... incepe alta

2009-06-11T11:12:00.000-07:00

Este vorba despre cea mai frumoasa perioada din viata mea, facultatea. In acest timp am invatat multe lucruri noi, am cunoscut oameni deosebiti si m-am schimbat... in bine cred eu, dar si altii. Daca la inceput eram timida, pe parcurs am inceput sa am mai multa incredere in mine si sa fiu mai toleranta. Am invatat sa privesc lucrurile in profunzime, sa fiu mai putin superficiala, sa tin cont de calitatile oamenilor si sa trec mai usor peste greselile la care suntem supusi cu totii. Am devenit mai responsabila fata de mine si de ceilalti. Am stiut sa fiu recunoscatoare fata de persoanele care mi-au zambit in momentele pe care candva le consideram cruciale si de care acum imi amintesc cu amuzament.

Am avut emotii ieri, cum nu ma asteptam... si imi tremura in mana foia de pe care am rostit micul discurs. Mi-am amintit de prima zi de facultate, de primul curs, de sobrietatea primului profesor cu care am luat contact... si nu puteam sa cred ca nu am realizat cum au trecut 3 ani.

Tot ce-i mai important este ca raman cu amintiri frumoase,cu prietenii stranse si ca ma simt implinita sufleteste. Nu a trecut pe langa mine acest timp degeaba!

Voronin inca mai abereaza!

2009-06-04T09:31:00.000-07:00

Ce-ti ramane de facut atunci cand nu esti capabil sa detii controlul in propria tara? Sa gasesti un tap ispasitor, desigur si sa arunci cu noroi intr-un stat ca Romania, care mai nou e acuzata ca ar fi o "forta oculta".

Este aberant faptul ca presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, inca mai aduce acuzatii nefondate tarii noastre, la fel cum s-au dovedit a fi si cele anterioare. Cum poate sa creada cu Romania sprijina financiar, din umbra, actiunile opozitiei? De ce nu se impaca mai bine cu gandul ca a avut ghinionul sa conduca un stat mic, dar in care opozitia isi face datoria: se opune!

Astept acum o reactie din partea ministrului de Externe roman. Se pare ca nu va avea deloc un mandat in care sa se plictiseasca!

In parc

2009-05-27T10:08:00.000-07:00

scufita rosie

un sarut inocent

ce frumos miroase!

maria-sa nufarul alb

culcat!

Sa nu mai avem pretentii...

2009-05-11T03:49:00.000-07:00

Toata lumea stie sau ar trebui sa stie ca sambata, 9 mai, a fost Ziua Europei. Fiecare oras in parte a sarbatorit cum a putut, dupa posibilitati. La Pitesti, Ziua Europei a fost sarbatorita vineri, 8 mai. Cei care au cantat si au dansat au primit de la autoritati "un tricou XXL si un pix, care nu scrie", cu alte cuvinte premii de criza!

Antitero la Pitesti

2009-05-07T12:37:00.000-07:00

Condiţii inumane la Spitalul De Pediatrie Piteşti

2009-04-26T12:41:00.000-07:00

Cum au petrecut copiii internaţi la Spitalul de Pediatrie Piteşti Paştele, nu cred că şi-ar fi putut imagina cineva. Din nefericire am fost martorul unor situaţii prin care mă gândesc cu groază că trec foarte mulţi copii.
Aflându-mă în vizită la fratele meu, care a avut un teribil accident şi având ca întotdeauna camera de filmat cu mine, am surprins câteva imagini din unele saloane, în care erau internaţi copiii. Cu toate că era a doua zi de Paşte, nu s-a facut curat nici în saloane şi nici la băi. Din câte am aflat ulterior, nu se făcea prea des curăţenie. Coşurile de gunoi erau scumpe la vedere şi trebuia să te deplasezi până în baia infectă sau “jegoasă” să arunci ceva.
Paturile aveau cadru ruginit şi erau făcute din nişte arcuri prin care puteai să cazi şi plăci din lemn, acoperite cu nişte pături subţiri, care ţineau loc de saltele. “ Am mai pus o pătură, să pot să dorm mai bine…mă durea spatele” mi-a spus unul din copii, care m-a rugat să-l filmez. “Vreau să mă văd pe youtube, poate apoi alţii or să doarmă în paturi mai bune şi în saloane mai curate”, mi-a zis băiatul de 14 ani.

Londra in imagini

2009-04-21T11:57:00.000-07:00

Ai tuturor si ai nimanui

2009-04-16T03:02:00.000-07:00

Nu am putut sa nu ma cutremur cand am vazut cum au fost tratati tinerii din Republica Moldova. Pe langa faptul ca au fost tinuti fara mancare si apa, au fost batuti crunt si fortati sa semneze documente ale caror continut nu-l cunosteau. De lucrurile astea a luat cunostinta si un comisar ONU, organizatie care se presupune ca ar trebui sa apere drepturile omului. Cu toate astea, nu va face nici macar un amarat de raport, care poate ar face cumva ca bestiile, care se numesc oameni, sa fie pedepsite pentru suferintele pe care le-au cauzat.

Imediat cum am citit articolul din ziarul Gandul, am trimis mail unei prietene, care locuieste in Republica Moldova. Voiam sa stiu daca este bine si daca ceea ce am citit in presa este adevarat. Mi-a confirmat ca nu este nimic distorsionat:"Ce ai citit tu in presa este adevarat, ba ma tem ca nu e chiar tot. Suntem condusi de niste "oameni" care nu se sfiesc sa faca ce vor si nu se tem ca ii va ajunge vreodata dreptatea lui Dumnezeu. Nu stiu daca poate cineva sa faca ceva, s-au infiltrat prea mult in toate sectoarele si au sustinere buna. Iar vreo doua-trei rapoarte negative nu cred ca-i sperie prea tare. Vom vedea ce va fi mai departe. Noi, ca intotdeauna, cu speranta ramanem... (Cel mai grav e ca joaca murdar si incep sa acuze Romania de toate murdariile, cauta tap ispasitor...)"

Acasa la Sherlock Holmes

2009-04-10T11:56:00.000-07:00

Unde mai este pofta de viata?

2009-03-31T06:56:00.000-07:00

Este o intrebare pe care am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des. Se intampla frecvent sa vad studentii cum vin la cursuri fara niciun chef de conversatie, de a face si altceva decat sa stea cuminti in banca si sa astepte profesorii. Mi se pare anormal sa se comporte asa de la varsta asta. Oare ce se va intampla cu aceste persoane peste cativa ani, cand grijile cotidiene poate vor fi coplesitoare?

O profesoara a unei prietene, care are deja o casnicie si doi copii, a fost la fel de uimita vazandu-si studentii tot timpul plictisiti si le-a spus, fara menajamente: " Fi-var tineretea a dracului!". Si avea dreptate! Cu anii astia, care sunt cei mai frumosi, cum mai toti care tanjesc dupa ei spun, nu o sa ne mai intalnim. Asa ca, ce rost are sa nu ne bucuram de ei si sa nu ne mai comportam ca si cum ar fi o povara? Cum ar fi oare sa lasam toti grijile si supararile acasa si sa incercam sa zambim mai mult si sa ne facem mai placuti unii pentru ceilalti? Traim o singura viata si doar de noi depinde daca stim sa o traim frumos!

Planuri pentru copiii mei...

2009-03-15T14:00:00.000-07:00

Astazi am avut privilegiul, pot spune, de a asista la niste cursuri de dans. Copiii de acolo sunt minunati. Unii dintre ei au talent si le place atat de mult sa danseze, incat exerseaza si in pauza, cand ceilalti alerga prin sala sau se plang parintilor ca au obosit si ii roaga sa le dea voie sa faca o pauza. Am avut o senzatie ciudata... chiar pot spune ca m-am simtit induiosata vazandu-i pe parinti cum priveau de pe scaune miscarile gratioase ale odraslelor. Chiar am o mare admiratie pentru parintii care isi indeamna copiii, de la cea mai frageda varsta, sa-si valorifice talentul in muzica, dans, pictura sau sport si care constientizeaza ca este mult mai sanatos pentru micuti sa practice un sport sau sa invete sa cante la un instrument, decat sa-si iroseasca timpul.

Deja m-am vazut mamica si mi-am propus un lucru: cu siguranta imi voi ajuta copilul sau, de ce nu, copiii, sa invete sa danseze, sa cante la un instument sau sa inoate. Cred ca aceste activitati ii vor fi cu mult mai mult de folos si il vor ajuta sa evite tentatia unor "sporturi extreme".

Pro sau contra iubirilor pe Internet?

2009-03-11T08:37:00.000-07:00

Astazi am avut o zi destul de lunga la scoala. Mai mult decat atat, nu a fost nici foarte interesanta, cu exceptia ultimelor 2 ore, cand un prefesor a reusit sa retina atentia cu ceea ce spunea. La un alt curs, mai exact "Cultura si civilizatie contemporana", doamna profesoara a adus in discutie si iubirea pe Internet. Considera ca este imposibil ca doi oameni sa se iubeasca si sa porneasca o relatie de lunga durata doar comunicand virtual. In opinia doamnei, pot fi considerate mult mai eficiente si mai durabile casatoriile "aranjate".

Din punctul meu de vedere, cuplurile care se formau pe vremuri, din dorinta parintilor si pentru ca unul ar fi pentru celalalt partener "o partida buna", erau trainice doar pentru ca femeile nu aveau voie sa se razvrateasca impotriva a ceea ce le era dat. Daca doi oameni ajungeau in fata altarului, nu insemna in mod obligatoriu ca se iubesc sau cel putin, se plac. In schimb, in cazul iubirilor pe net, nu cred ca se poate ca doua persoane sa ajunga sa faca un pas asa de important, cum este casatoria, daca nu se iubesc, daca unul nu crede ca celalalt este potrivit pentru el. Astazi se pune un mare pret pe comunicare si pe compatibilitate. Imi este greu sa cred ca, in zilele noastre, cineva ar mai accepta sa imparta patul cu cineva langa care sa aiba cosmaruri, doar pentru ca "asa a zis mama sau tata".

O zi turmentata!

2009-03-08T08:46:00.000-07:00

Vineri a fost una dintre cele mai nefericite zile ale mele. Chiar daca imi doream sa plec mai repede acasa, la tara, m-am gandit ca ar fi bine totusi sa merg si la curs. Profesorul... ia-l de unde nu-i! Am plecat de la scoala cu gandul ca voi ajunge totusi mai devreme in autogara si voi ocupa si un loc. Am urcat in autobuz cu 2 ore si jumatate inainte de plecare. Am ocupat un loc, in spate, e adevarat, pentru ca altele libere nu mai erau.

La jumatete de ora, langa mine s-a asezat o batrana, cu gura mare si care duhnea a bautura! Din stanga mea, un consatean de-al ei, putin mai lucid, a intrebat-o: "Ce faci mamaie? Mai tragi cate una la masea?" Batranica turmentata i-a replicat: " Cum sa fac, maica, asa ceva? Vin de la spital acum!". Nu-mi venea sa cred ce auzeam! M-am ridicat si am plecat sa stau in picioare. Mai erau 2 ore de asteptat. Colac peste pupaza, cand am deschis telefonul, sa-mi mai inec si eu amarul si sa mai ascult o muzica buna, am constatat ca nu aveam nimic pe card. Asa ca am ascultat manele. Ce, astea nu fac parte tot din muzica buna? Cand am coborat din autobuz, inca le mai auzeam! Din pacate pentru mine, nici in picioare nu am putut inspira aer curat: un alt cetatean turmentat avea locul ocupat chiar langa mine. Si iar m-am mutat!

Valentine's day, in Londra

2009-02-17T07:04:00.000-08:00

Multe lucruri ciudate am putut vedea intr-o seara de Valentine's day... sau de Valentine's gay. In centrul Londrei, pe malul Tamisei era multa agitatie. Lumea venea, se ducea, canta, dansa, se poza, se iubea, se bucura de viata. Pe o banca, un tanar romantic ii canta iubitei la saxofon.M-am indreptat spre ei sa imortalizez momentul. S-au intimidat si s-au ascuns unul dupa celalalt. Mi-a parut rau pentru ca le-am sticat momentul, dar curiozitatea mea a fost de nestavilit si de acesta data. Dupa ce am mai facut cativa pasi, atentia mi-a fost retinuta de un sunet... L-am identificat. Venea de pe malul celalalt al Tamisei. Chiar daca vantul si-a facut si el simtita prezenta, un barbat, ce purta haine scotiene, canta la un cimpoi. Oamenii care treceau prin zona se opreau si il admirau. Doamne si domnisoare, imbracate elegant, clasic sau ostentativ mergeau zambitoare la bratul iubitilor sau sotilor. Erau mai mult decat frumoase, dar le lipsea ceva: florile. Foarte putine femei s-au bucurat de ele in acea zi. Barbatii carora nu le plac femeile, au iesit, de mana cu partenerii de cuplu sa se bucure de Ziua Indragostitilor. Erau foarte afectuosi cu iubitii sau "iubitele" lor. Langa London Eye, indragostitii si nu numai, asteptau foarte rabdatori sa le vina randul pentru a vedea Londra de la 135 de metri.ora la care am plecat

Cum se exprima unii... frumos si liber

2009-02-10T07:31:00.001-08:00

Base, amator de senzatii andresane

2009-02-05T00:41:00.000-08:00

Eu vreau sa taci! Sa nu mai zici nimic.Tot ce vei spune va fi folosit impotriva ta!

Toata lumea stie ca "blonda de la Drept" sau, de o luna si ceva, doamna ministru al Turismului este favorita lui Traian Basescu. Se pare ca Base nu se multumeste cu atat. Mai mult, se pare ca, stresat cu atatea probleme, printre care si schimbarea Constitutiei, a apelat la "serviciile" Laurei Andresan. "Profa de sex" va vorbi pe larg despre personajele care i-au trecut prin pat, intr-o carte pe care o va lansa in curand. Din cei care s-au bucurat de alintul ei face parte si presedintele nostru.

Trebuie sa fim mandri cu un asfel de presedinte! Un sef de stat nu se poate numi asa daca nu are si el la activ cuceriri, care sa faca valva. Dar Ion Iliescu, oare ce a pazit? Sa fi fost el curat ca lacrima? Indoielnic... Daca stau bine sa ma gandesc nu e nicio diferenta intre el, Base si Tap. Poate ca experienta a avut si in acest caz ceva de spus. Poate Bunicuta a stiut sa se ascunda dupa o perdea prin care nu se vede nimic... sau poate dupa jaluzele.

Ninsoare in Londra

2009-02-02T11:56:00.001-08:00

Pana unde?

2009-01-31T02:15:00.000-08:00

Oriunde as merge, orice as face, imi este imposibil sa nu ma lovesc de...politica. La supermarket, pe strada, in autobuz, la scoala, la televizor si chiar in lectura particulara, politica invadeaza parca totul.

De ceva vreme, am incercat sa imprumut de la biblioteca, pe langa indispensabilele carti care imi folosesc pentru licenta, "Dincolo de bine, dincoace de rau despre iubire". Am reusit! Mi s-a parut mai mult decat interesanta, inca din primele randuri, intrucat m-am regasit intr-o descriere... Tot lecturand cu nesat, am dat peste un citat, apartinand uneia dintre cele mai controversate personalitati politice a Marii Britanii, Margaret Thatcher: "In politica, daca vrei ca un lucru sa fie spus, cere-i-o unui barbat. Daca vrei ca un lucru sa fie facut, cere-i-o unei femei". Sa fie oare asa?

Cu ce ne-a cadorisit Guvernul, dupa o luna...

2009-01-28T07:54:00.000-08:00

Cu nimic. Dar, daca stam mai bine sa ne gandim, dragii nostrii guvernanti si-au dat silinta, atat cat au putut ei. Au pus la cale intalniri peste intalniri, negocieri peste negocieri, numiri in funcie si demiteri...dar fara niciun rezultat clar. Si totusi ne intrebam: Bugetul, cat e bugetul? Nu ne raspunde nimeni. Conducatorii nostri sunt preocupati cu disputele. Pe Traian Basescu l-a lovit amnezia. Se confunda cu prim-ministrul si vrea, mai nou, vrea sa inghete salariile pentru 6 luni.

Pentru basbaiala si haosul care domneste in prezent la nivel inalt, liderii politici isi merita din belsug "laudele".Fara sa se mai sfiasca de cineva (deja cam toti ii sunt inamici), Mircea Badea i-a "elogiat", cum a stiut mai bine pe cei care ne conduc destinele, numindu-i manelisti, imbecili sau boi... pe buna dreptate.

Absolventi pe banda rulanta

2009-01-28T07:01:00.000-08:00

Zilele trecute am avut un referat de sustinut, despre omul si civilizatia din Evul Mediu. Chiar daca majoritatea oamenilor din acea epoca erau analfabeti, ei aveau, spre deosebire de noi, valori morale. Atunci, un om care "isi tinea cuvantul", era un om cu greutate. Asa ar trebui sa fie si in zilele noastre, numai ca oamenii cu bun-simt, care isi respecta cuvantul dat, sunt niste raritati.

Am fost ingrozita cand am auzit, de la un profesor, ca la o anumita sectie a universitatii , sunt studenti care nu stiu sa scrie! Stand mai bine si reflectand, mi-am adus aminte ca am mai vazut si auzit, din pacate, de astfel de lucruri. Cu toate astea, nu pot sa nu ma infior oridecateori aflu de asa ceva. Profesorii, care permit unor astfel de oameni sa promoveze, savarsesc un pacat capital. Si nu este vorba de cativa, pentru ca sunt serii intregi de cadre didactice carora, pur si simplu, nu le pasa. Este o indolenta fata de sistem, fata de semeni, fata de intreaga tara.

Conducatori auto analfabeti, care au luat permis de conducere ilegal, omoara oamenii pe strada. Medici, care si-au luat diplomele fara sa intre in laboratoare sau in cabinetul medical, prescriu tratament care provoaca inrautatirea starii de sanatate a pacientului. Desigur, oamenii cu bani au pretentia sa promoveze, scotand la inaintare colectia de diplome, dobandita prin mita. Din pacate, cu o floare nu se face primavara. Poate ca ne meritam soarta...

Legea junglei, inca la putere?!

2009-01-26T11:46:00.001-08:00

Un loc. Acesta a fost marul discordiei, intre un barbat si o femeie. Barbatul spune ca se afla in autobuzul care, nu peste mult timp, trebuia sa plece spre Stefan cel Mare de o ora si jumatate. Cand a coborat sa cumpere ceva, pe locul lui s-a asezat o doamna. Desi i se spusese ca locul este ocupat, femeia nu a luat in seama acest lucru. Cand barbatul s-a intors de la magazin, i-a cerut sa se dea la o parte, dar femeiea nici nu a vrut sa auda. Apoi a inceput scandalul: lovituri, tipete, injuraturi. In tot acest timp soferul autobuzului privea linistit ‘spectacolul’. Vazand ca lucrurile se inrautatesc, le-a cerut scandalagiilor sa inceteze, pentru ca in caz contrar, nu vor mai fi luati acasa.

Nu este prima data cand se intampla un astfel de lucru. In autobuzele de pe acest traseu, locurile sunt totdeauna motiv de cearta intre calatori. Chiar daca vii din timp, e suficient sa cobori doua minute si iti poti lua adio de la loc!

Oamenii nimanui

2009-01-22T00:22:00.000-08:00

22 de zile de groaza. Atat a durat conflictul din Fasia Gaza. Potrivit UNICEF, ofensiva israeliana a provocat distrugerea completa a 4000 de case. In trei saptamani, circa 1.300 de persoane au murit, dintre care peste 410 copii si 108 femei. 5.300 de oameni au murit, potrivit bilantului oferit de serviciilor de urgenta din gaza.

http://http//www.youtube.com/watch?v=SSrM4lypDVg&eurl=http://www.tagged.com/mypage.html?uid=5402933463

Tara arde si Guvernul se piaptana!

2009-01-16T06:15:00.001-08:00

Criza este un cuvant "la putere". Cel mai afectat se pare ca este premierul . Este in criza de idei. Le da jurnalistilor si implicit publicului, ordonanta dimineata, la pranz si seara. O sa facem o criza... de nervi!

Cine a mai avut rabdare sa mai priveasca la televizor pe canalele de stiri, a auzit numai "ordonanta", "dezmat pe bani publici", "interzicerea cumulului salariului cu pensia" etc. Toate aceste formulari inteligente apartin nimanui altcuiva decat prim- ministrului Emil Boc. Demnitarul are o mare problema in a se recunoaste invins. Chiar daca Curtea Constitutionala a respins acea ordonanta, calificand-o drept neconstitutionala, serviabilul este mai hotarat ca niciodata sa duca pana la capat " sugestia" umbrei sala, Traian Basescu.

Ai bani de dat?

2009-01-14T10:20:00.000-08:00

Ce faci daca nu ai chef de invatat, nu ai timp sau profesorii care te asista la examene sunt incoruptibili? Daca ai spiritul observatiei destul de bine dezvoltat, sigur ai vazut pe stalpii sau peretii din apropierea Facultatii de Stiinte Socio-Umane afisul din imagine. Curiozitatea mea este daca, intr-adevar, aceste gadget-uri au efectul scontat.

Ingeniozitatea celor care le-au creat mi se pare laudabila, insa mi se pare o "ilegalitate" totala, care incurajeaza promovarea incompetentei si a delictului.

Se simte miros de stres

2009-01-14T09:56:00.000-08:00

Fara sa-mi dau seama, m-am trezit in ultima saptamana de cursuri a semestrului I.Multa agitatie pe la scoala... Trebuie sa fixam examenele sau sa le reprogramam, sa ne luam cursurile. Chiar daca este ultimul an, este posibil sa avem ceva probleme si asta doar din cauza lipsei de comunicare si a unor decizii aberante, luate de mai-marii Universitatii.

Ne trezim ca s-au fixat examene fara stirea noastra, deci suntem cantitate neglijabila. Sunt foarte nerabdatoare sa merg la facultate, cu noaptea in cap si sa stau pe la usi pana se elibereaza sala! Dar sunt pregatita pentru orice. Nu am alta solutie!

Tigancile si criza economica...

2009-01-11T05:41:00.000-08:00

Hai sa-ti ghicesc... Va suna cunoscut?

Mergand cat se poate de grabita pe strada, butonand telefonul, am fost abordata de o doamna binevoitoare, cu fusta lunga. Nu era singura. Se pare ca a iesit, impreuna cu amicele ei, ca mustele la soare. Sunt primele care profita de pe urma crizei economice si de vulnerabilitatea muritorilor de rand. M-a rugat, initial, sa-i spun cat e ora. Fara sa ma gandesc la scopul pentru care a incercat sa ma opreasca, i-am raspuns. Aparent, foarte placut surprinsa de raspunsul meu si mai ales de faptul ca nu am ignorat-o, mi-a spus: "Hai sa-ti ghicesc, frumoaso! Pentru ca ai fost asa cuminte, nu o sa-ti cer bani". Ma grabeam si oricum nu cred in astfel de lucruri. " Sa stii ca nu o sa te poti marita, pana la 45 de ani. Ti s-au facut vraji, noaptea, la cap de mort. Ai cununiile legate.", imi spunea tinandu-se dupa mine. Mai mult, am aflat ca cineva imi pune piedici si in calea realizarii profesionale!

Textul asta imi suna al naiba de cunoscut! Mi-am amintit ca, anul trecut, in parc, am fost abordata in acelasi fel si, mai ales mi s-au spus lucruri care ar fi trebuit sa ma puna serios pe ganduri. Dar nu a fost deloc asa. M-am amuzat si acum, la fel de mult ca si atunci. Ordinea asta a cuvintelor, pare a fi un fel de Crez al lor. Asa procedeaza cu oamnenii naivi, disperati pe care stiu sa-i citeasca si carora le promite vindecarea de unele boli, succesul in afaceri sau cucerirea persoanei iubite.

2009-01-08T10:59:00.000-08:00

Criza economica nu a afectat nici buzunarele si nici cheful de distractie al romanilor. Cerul senin si temperaturile pozitive au adus de sarbatori, pe unele partii din tara, cei mai multi turisti din ultimii ani.

La Paltinis, oamenii au profitat din plin de cele 3 grade cu plus. Pe marginea drumului ce ducea spre statiune au pus de gratar. Cu mic, cu mare, au luat masa, de pe sanii. In timp ce parintii pregateau picnicul, copiii se bucurau de zapada: aruncau cu bulgari, uneori si in "bucatari", se dadeau cu saniile sau schiau, sub ochii vigilenti ai mamelor. Spre dezamagirea micutilor, nu aveau voie in zona snowmobilelor.

Apusul soarelui nu a insemnat sfarsitul distractiei, la Paltinis. Turistii au continuat sa se simta bine.

Asa si-au gasit sfarsitul...

2009-01-06T11:50:00.000-08:00

Au fost rupti din lumea lor pentru fi imbracati cu cele mai moderne haine, chiar daca preferau ca zapada sa le fie in continuare vesmant. Au fost nevoiti sa suporte caldura, desi erau obisnuiti cu temperaturile scazute. Au spus adio, incet-incet, cate unei ramuri verzi.

Dupa ce au infrumusetat casele si au fost in centrul atentiei printre elementele decorative, brazii, cu cetina pe jumatate verde, si-au gasit sfarsitul, pe langa tomberoane. Acelasi lucru se intampla in fiecare an, dupa sarbatorile de iarna, doar din cauza mofturilor oamenilor, din cauza dorintei lor de a-si etala maiestria in decorarea casei de sarbatori. Din pacate, toate aceste capricii au o consecinta pe care nu o ia nimeni in calcul: degradarea naturii.

Ce inseamna sa ai noroc

2009-01-04T06:36:00.000-08:00

Nu iti trebuie prea mult timp pentru a realiza ca esti o persoana norocoasa sau, de ce nu, ca cineva, acolo sus, dar si pe pamant, te iubeste.

Asta am simtit eu intr-o saptamana. Au fost 7 zile in care am crezut ca lumea e a mea. M-am plimbat, am vazut locuri noi, am cunoscut lume noua. M-am redescoperit. M-am simtit implinita sufleteste. Insa nu au putut sa nu ma afecteze unele lucruri care s-au petrecut in jurul meu.

Cand unii copii se bucurau de cadourile primite de la Mos Craciun, o fetita de cativa anisori, insosita de un baietel, umblau prin localurile din Sibiu. Cantau colinde si primeau bani. Parintii au profitat de perioada sarbatorilor. I-au imbracat in costume populare si i-au trimis la cersit, chiar daca afara erau prea multe grade sub 0.

Am stat mult si m-am gandit la faptul ca sunt norocoasa pentru ca am avut niste parinti care mi-au oferit tot ce au avut ei mai bun. Mi-au dat iubire si m-au invatat sa daruiesc, la randul meu, iubire... fata de oameni si fata de tot ceea ce inseamna viata. Mi-au dat posibilitatea de a decide singura in ceea ce priveste viata mea, au fost langa mine in momente fericite sau cand am fost suparata. Nu m-au trimis la colindat sa aduc bani acasa si nici nu m-au obligat sa-l iau pe Vasilica in brate si sa stau cu el in frig, pentru a face rost bani de tigari sau bautura.

Viata este prea cruda cu unele fiinte. De fiecare data imi zic " nu are ce sa ma mai impresioneze", dar ma conving, pe zi ce trece ca nu este asa.

Dati-i un ban si lu' Vasilica!

2008-12-17T12:05:00.000-08:00

Daca ati trecut ieri sau astazi prin pasajul de langa cofetaria Magnolia, sigur l-ati vazut pe Vasilica, mielutul care a atras privirile tuturor trecatorilor.

Statea cuminte langa prietenul lui, un copil timid, care nici nu putea sa te priveasca. Oricine putea sa-si dea seama ca el nu ar fi vrut sa stea acolo, in frig, sa speculeze mila oamenilor. Sigur ar fi vrut sa se joace cu Vasilica acasa.

Dematurizati-va!

2008-12-12T11:29:00.000-08:00

Nu peste mult timp, luam vacanta. Deja miroase a sarbatoare. Acum este momentul sa ne intoarcem la vremea cand nu aveam nicio grija, cand traiam intens fiecare moment si sa lasam de-o parte grija cea de toate zilele. Ascultati Voltaj- Dematurizarea!

Bunul- simt, rar ca si floarea-de-colt

2008-12-12T10:24:00.000-08:00

Fiecare dintre noi are pretentia de a i se pastra intimitatea, de a i se vorbi frumos, de a fi ajutat atunci cand se confrunta cu situatii limita, dar cand trebuie sa ne comportam asa cu ceilalti, uitam. Asta se numeste lipsa de bun-simt. Si ar fi bine daca s-ar limita numai la atat acesta "definitie". Dar, din pacate, se extinde pe masura ce noi avem pretentia de a evolua. Mi se intampla, din ce in ce mai des, ca, mergand pe strada sa vad gesturi dezgustatoare ale oamenilor: scuipa, arunca chistoace, se imbulzesc sa urce in autobuze. Cat despre respectul fata de doamne... mi-e greu sa vorbesc. Totusi o voi face. Cat poate fi de greu sa-i dai voie unei doamne sa treaca inaintea ta, sa-i deschizi usa, sa-i cedezi locul in autobuz, sa nu o mai injuri in trafic sau sa ai rabdare sa traverseze, fara sa te enervezi si sa strigi dupa ea?

Spre deosebire de o parte a emigrantilor romani, care ies in evidenta doar prin crime, furturi, si violuri, strainii din Romania sunt un exemplu demn de urmat . Dar, barbatilor le este mai usor sa ironizeze un gest, considerat dealtfel normal pentru oamenii cu educatie. Nu mica mi-a fost mirarea, cand sora mea mi-a povestit cum, urcandu-se in autobuz, un student strain, de culoare, i-a cedat locul imediat cum a ajuns in fata scaunului pe care el statea. I-a multumit si s-a asezat. Doamna de langa ea a remarcat gestul si a zis: Asa ceva nu vezi in fiecare zi!". Si avea dreptate!

De ce nu mergem la teatru?!

2008-12-10T07:52:00.000-08:00

Nu doar odata am fost criticati, noi tinerii, ca nu acordam destula atentie culturii si ca suntem ahtiati dupa navigarea pe internet. Este foarte simplu sa generalizezi, sa pui etichete, fara sa cunosti adevaratele motive pentru care ne comportam in acest fel .

Oricat de grabita as fi fost, nu am putut sa nu observ afisele care anuntau concertul lui Stefan Hrusca sau spectacolul cu Maia Morgenstern. Sunt sigura ca, la fel ca si mine, au fost multi altii care s-au gandit sa mearga sa-i vada pe acesti renumiti artisti, dar care, atunci cand au vazut preturile biletelor, s-au razgandit. Am mers chiar la casa de bilete sa intreb daca exista reduceri pentru studenti. Am primit raspunsul pe care il asteptam: fara reduceri. Locuri libere mai erau destule, desi nu mai este asa mult pana la spectacole. Se pare ca organizatorii prefera sa aiba salile goale, decat sa ofere bilete la preturi accesibile. Pentru un student, sa platesca 50 lei, pentru a sta in primele randuri sau 30 lei, pentru un loc mai in spate, este destul de mult, in conditiile in care plateste chirie sau camin, taxa la facultate si mai are si alte cheltuieli.

In concluzie, este doar vina noastra? Eu cred ca nu.

Câinii fără stăpân- un real pericol în Piteşti

2008-11-26T11:29:00.001-08:00

Pe strada Fraţii Goleşti, câinii comunitari atacă trecătorii aproape în fiecare zi, fără a fi provocaţi. Pur şi simplu, ies din tufişurile în care se ascund. Oamenii nu au de unde să îi vadă, pentru a putea evita să treacă prin zonă.
În două zile, 2 femei au fost muşcate de animalele străzii. Una dintre victime a fost dusă de urgenţă la spital după ce un câine i-a sfâşiat cizma şi a rănit-o grav, iar cealaltă femeie a tras o sperietură zdravănă.
Elena Manica a fost pusă la pământ de un câine, în timp ce mergea liniştită pe stradă. Şocată de ceea ce i s-a întâmplat, femeia ne-a spus: „ M-am speriat foarte tare când m-am trezit cu el la piciorul meu. Am probleme cu inima şi, cum pe aici nu prea e lume multă, puteam să fac un atac de cord şi să nu mă vadă nimeni”.
Studenţii care locuiesc în centrul oraşului şi merg la educaţie fizică, pe strada Doja, au spus că aceeaşi câini s-au luat după ei de mai multe şi, de frică, acum evită să mai treacă pe Strada Fraţii Goleşti. Ce-i de facut într-o astfel de situaţie? Persoanele atacate de câini, au sunat la numerele de urgenţă, puse la dispoziţie de Asociaţia „Iubiţi maidanezii”, dar nu a răspuns nimeni. Oamenii mai spun că au apelat la aceste numere pentru a fi luate animalele din faţa blocurilor, care se înmulţesc şi unele sunt chiar periculoase.
Statistica Spitalului Judeţean de Urgenţă Argeş arată îngrijorător. Potrivit Directorului Medical Adrian Stoiculescu, în Piteşti, în ultimile 6 luni, 336 de adulţi au fost muşcaţi de câinii comunitari şi au necesitat tratament complet. Tot in acelaşi interval de timp, 79 de copii s-au prezentat la spital cu răni provocate de câinii străzii.

Starea mea, din cauza ...”Starii lumii”

2008-11-26T09:47:00.001-08:00

Ora 15.30. O zi mohorata de…iarna, rece, umeda, care te indeamna sau chiar te forteaza sa vii acasa, la caldura, sa stai la o sueta , sa bei un ceai. Dar oricat de mult ti-ai dori, nu poti pentru ca ai de lucru: documentare pentru lucrarea de licenta. Suna banal, dar cu cat amani mai mult, cu atat este mai grav. Ce-i de facut in situatia asta? Teoretic, stiu ca voi merge la biblioteca sa caut bibliogarfie si sa decid, in cel mai fericit caz, care este tema pe care o voi aborda. Dar, sa pun in practica acest lucru, este cam greu. Un oaspete distins, pe numele sau Ion Iliescu, mi-a dat peste cap toate planurile.
Inca de la intrarea in Biblioteca Judeteana, prezenta presei, agitatia personalului si pelerinele rosii ale PSD-istilor anuntau sosirea Presedintelui de Onoare al PSD. Motivul vizitei la Pitesti a fost lansarea cartii “Starea Lumii 2008” . Fostul presedinte al Romaniei a fost primit cu un entuziasm debordant, atat de angajatii bibliotecii, cat si de alti cetateni ai Pitestiului, desi nu se afla pentru prima data la Pitesti.
Tara arde si baba se piaptana
Chiar daca in discursul liber si bine documentat autorul cartii a atins subiecte de notorietate si de actualitate, oamenii s-au plictisit repede. A fost foarte usor sa-mi dau seama cat erau de “interesati”. Imbracat lejer, sprijinit de microfon, cu un pas in fata, foarte sigur de ceea ce dorea sa comunice, oratorul ajunsese aproape sa vorbeasca singur, la un moment dat. Fiecare participant la eveniment isi gasise un partener de dialog, cu care sa mai schimbe o impresie, se mai uita in stanga si in dreapta, isi mai slabea nodul la cravata sau se piepatana tocmai cand Iliescu vorbea, vizibil “afectat”, despre criza economica si consecintele ei. Asezata la masa o masa de sub scarile de pe care vorbea fostul presedinte al tarii, o doamna a avut timp sa-si refaca machiajul si sa se “aranjeze”: doar trebuia sa ia autograf! Singurul care parea prins de mirajul discursului sefului sau a fost primarul Pitestiului, Tudor Pendiuc. Dar, cand vraja a disparut, edilul a inceput sa-si plimbe nervos degetele pe microfon, sa-l duca si sa-l ia de la gura, tot asteptand sa gaseasca momentul oportun sa-l opreasca: o pauza pentru a respira! Dupa ce a primit multumiri pentru “deosebit de ampla analiza”, venerabilul musafir a fost luat cu asalt de doamnele care asteptau nerabdatoare sa primeasca autografe, mai emotionate decat niste adolescente, care isi asteapta vedeta preferata sa iasa din culise.
Imi propusesem sa ma intorc in sala de lectura, pentru studiu aprofundat al cartilor, dar m-am razgandit. Prea multe lucruri facusem in ziua asta!

2008-11-26T09:47:00.000-08:00

ADP s-a ţinut de promisiune

2008-11-11T11:07:00.000-08:00

Peste 2.000 de locuri de parcare au fost amenajate în Piteşti

Anul acesta, la începutul lunii martie, reprezentanţii Administraţiei Domeniului Public Piteşti anunţau un proiect conform căruia, până la sfârsitul lunii decembrie, în oraşul nostru trebuia să existe mai mult cu 2.000 de locuri de parcare. Iată că promisiunea făcută cetăţenilor a fost respectată. Cu toate acestea, în Piteşti încă se găseşte cu greu un loc unde să-ţi laşi maşina, chiar şi în faţa blocului. „În prezent se lucrează la amenajarea a 4 parcări pe strada Gârlei şi în cartierele Trivale şi Prundu .Ştiu că în Piteşti mai este nevoie de parcări. Deocamdată nu am mai identificat locurile unde le putem construi”, informează Doru Iliescu, directorul ADP Piteşti.

O dependenţă care nu iartă

2008-11-05T09:20:00.000-08:00

Spuneţi NU drogurilor

Începând cu luna septembrie 2005, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Argeş a pus la dispoziţie numărul de telefon 934, constituind primul pas spre vindecare a celor care îl apelează sau pentru care se apelează.
În fiecare lună, aproximativ 20 de persoane, apelează la serviciile centrului, informează Subinspector Marius Neacşu, coordonator C.P.E.C.A. Argeş.
Medicul Luminiţa Pătru se ocupă in prezent de consilierea medicală a 3 copii si a 27 de adulţi, cu vârstă cuprinsă între 12 şi 33 de ani, care provin din atât din mediul urban, cat si din cel rural. „În primă fază, cei care apelează la serviciile noastre trebuie să ştie că beneficiază de confidenţialitate şi de consiliere medicală gratuită”, subliniază medicul Luminiţa Pătru.

Sevrajul- cea mai mare problemă a dependenţilor de droguri
Perioada de recuperare durează cel puţin un an, în funcţie de fiecare persoană. Pentru a scăpa de dependenţă, oamenii trebuie să aibă foarte multă voinţă şi să se bucure de sprijinul celor in jur. În momentul în care se întrerupe consumul de stupefiante apare sevrajul. La cocaină apare la 24 de ore după ultima doză si se caracterizează prin iritabilitate şi oboseală , stare de letargie, depresie, insomnie şi uneori idei suicidare. Consumatorii de heroină ajung dependenţi cel mai repede, după injectarea heroinei de cel mult zece ori, iar manifestările sevrajului sunt multiple: transpiraţii, senzaţii de frig, frisoane, dureri la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor şi muşchilor, tulburări ale somnului şi crize convulsive.
În primele şedinţe, beneficiarii programului sunt informaţi asupra riscurilor la care se supun din cauza consumului de droguri. În cazul cocainei, dependenţii se pot alege cu leziuni cerebrale grave, ce duc la demenţă. Heroina estompează activitatea intelectuală a omului, elimină frica şi proasta dispoziţie. Dependenţii de acest drog au impresia că nevoile lor sunt satisfăcute, au apetitul inhibat şi astfel organismul se deshidratează. Tuberculoza, hepatita, pneumonia, infecţia HIV sunt bolile grave care apar în urma consumului de heroină.
Printre consecinţele negative se numără şi cele de ordin social. Dependenţii de stupefiante ajung să-şi piardă şcoala, serviciul, prietenii, să fure din casă şi să tâlhărească pentru a face rost de bani să-şi achiziţioneze droguri. Toate aceste probleme se pot rezolva cu ajutorul apropiaţilor şi al specialiştilor, dar este nevoie, în primul, rând de dorinţa de vindecare a fiecărui consumator.

Simulare pentru asigurare

2008-11-03T23:18:00.000-08:00

Miercuri, în jurul orei 14.00, trecătorii, dar şi locuitorii de pe strada Fraţii Goleşti au avut parte de un „spectacol” cu distribuţie specială, care s-a desfăşurat la Transelectrica, Sucursala de Transport al Energiei Electrice Piteşti.
Angajaţii filialei au luat parte la un exerciţiu de simulare a unei explozii si a unui incendiu. Personalul a fost evacuat şi a urmărit intervenţia pompierilor şi a medicilor de la Ambulanţă, care au scos „victima” din clădire şi i-au acordat primul-ajutor.
Acţiunea, care a durat aproximativ o oră, a fost organizată la iniţiativa Inspectorului P.S.I. Ion Vlăsceanu, cu participarea Institutului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, a Inspectoratului de Jandarmi şi a Inspectoratului de Poliţie din judeţul Argeş.

Tipic pentru Romania

2008-10-19T00:05:00.000-07:00

Timp de 3 ani m-am deplasat constant cu autobuzul, din Autogara Sud.In tot acest timp nu s-a schimbat nimic.Totul arata jalinic, la fel cum era cu mult timp in urma.Dar, daca stau mai bine sa ma gandesc... s-a schimbat ceva: s-au adancit gropile...si in rest nimic.
Vantul se joaca in voie cu hartiile, la fel ca niste copii, ai caror parinti sunt plecati de acasa. Singurii care animeaza atmosfera anosta, gri sunt porumbeii, care spre deosebire de oameni, vizibil plictisiti si "incantati" de calatoria pana acasa, se agita sa gaseasaca mancare.
Comparativ cu aceste vietati, oamenii par resemnati.Nu le pasa daca se impiedica in bagaje, daca se vor imbulzi din nou sa prinda locuri sau daca platesc prea multi bani. Pretul serviciilor creste, insa calitatea acestora lasa de dorit.Tipic pentru Romania!
Dar ne meritam soarta! Rare sunt situatiile in care ne putem mobiliza si ne concretizam cererile.Chiar daca se intampla sa preia cineva intiativa de a incerca sa rezolve o problema,nu este urmat de nimeni: " De sa fac eu cum spune X?Lasa, ca stiu eu cum e mai bine!".Ba mai mult chiar, este ridiculizat.De vina este doar mentalitatea.Ea este de vina pentru declansarea in lant a unor serii de probleme.Tipic pentru Romania!

Declaratie de dragoste

2008-10-14T12:12:00.000-07:00

Iubesc televiziunea!Datorita ei am scapat de gunoiul care, timp de o saptamana, a facut parte din mirificul peisaj din fata blocului meu.
A fost de ajuns ca o vecina sa mentioneze doar, in fata administratorei, ca va chema televiziunea si a doua zi, dis-de-dimineata, "locul cu pricina" era curat ca lacrima. Daca i-ar fi venit ideea vecinei mai devreme...Dar mai bine mai tarziu, decat niciodata! Niciun motiv nu a fost suficient de convingator pentru a o determina pe distinsa doamna sa ridice resturile.Dar, se pare ca gandul de a aparea la tv din motive de incompetenta nu i-a dat pace, ba mai mult chiar, a trezit-o cu noaptea in cap.

Din ciclul ca la noi, la nimeni...

2008-10-12T13:00:00.000-07:00

In fata blogului meu

Am fost foarte incantata atunci cand mi-am găsit gazda foarte aproape atat de centru, cat si de facultate. Am fost multumita si mai tarziu pentru ca am vecini civilizati, carora cuvantul " scandal" le era complet străin. Dar, cum bine se ştie, minunile nu dureaza foarte mult.
Astazi, nu reusesc sa-mi dau seama ce se intampla cu vecinii mei, care au uitat de civilizatie, bun-simt si nu mai vorbesc de simtul responsabilitatii. De cateva zile bune, in fata blocului nostru zace un morman de gunoi pe care nimeni nu se sinchiseste sa-l ridice.Oamenilor le e mai usor sa arunce langa container, decat în el.Si cand stau sa ma gandesc ca in acest bloc locuiesc doctori, profesori, adică oameni cu pretentii...
Cum sa progresam, daca singuri ne tragem in jos si nu ştim sa preţuim lucruri de care nu toata lumea se poate bucura?

Conditia nostra... astazi

2008-10-11T05:56:00.000-07:00

"Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana.Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie.Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici nu o sa facem." (Mircea Cartarescu- "Baroane!")